Recomandări

Îmi amintesc limpede începuturile Teatrului de Comedie... Mulți corifei ai culturii și literaturii deveniseră deja… „rinoceri”. M-am întrebat adesea cum a fost posibil să se joace Rinocerii în acea perioadă. Explicația a venit repede: piesa a fost prezentată drept o satiră antinazistă.

La Teatrul de Comedie, „Rinocerii” lui Vlad Massaci readuce în scenă absurdul lui Eugen Ionesco, punând în lumină pericolul totalitarismelor și fragilitatea umanității. Tudor Chirilă și Andreea Alexandrescu dau viață unor personaje memorabile. Un spectacol despre cum lumea poate să o ia razna și despre ce înseamnă să rămâi om în mijlocul turmei.

Am premiat „Cravata galbenă” în primul rând pentru că m-a readus, după foarte mulți ani, într-o sală de cinematograf din care evadasem, dezamăgit, dezgustat chiar, de tematici vulgare, de obsesia pentru urât, de modul în care realitatea românească era prezentată ca un spectacol uniform negativ, mai simplificată decât este în adevăr.

Comedia „Weekend de adio”, scrisă de dramaturgul englez Douglas Home, abordează temele universale ale familiei și aventurilor conjugale. Ceea ce începe ca o decizie fermă a soției, Liz, de a pleca într-un weekend romantic la Veneția, se transformă într-o farsă ingenioasă orchestrată de soțul înșelat, Hugh Preston. Regizorul și actorul Dan Tudor (în rolul principal) transpune pe scena Teatrului „George Ciprian” din Buzău o montare dinamică și plină de farmec, în care calmul englezesc al personajelor se împletește savuros cu nervul românesc al interpretării. Distribuția excelentă, din care fac parte Alexandra Velniciuc și Gabriel Coveșeanu, oferă publicului o comedie inteligentă, rotundă și memorabilă, cu un final fericit.

O fetiță de 9 ani, poreclită Girafa (jucată excelent de Dana Marineci), pornește într-o odisee modernă prin Lisabona cu ursul ei de pluș, numit, foarte meta, Judy Garland, pentru a face rost de banii necesari abonamentului la canalul Discovery. De ce? Ca să poată scrie o lucrare despre girafe. În scurt timp devine limpede că girafele sunt o metaforă pentru bucuria și tristețea oamenilor, observate cu o precizie clinică de acest copil precoce care descoperă absurdul lumii adulte. Un spectacol original și plin de prospețime de Tiago Rodrigues, în regia lui Irisz Kovacs, care merită văzut!

Într-o seară de octombrie, scena Teatrului Bulandra a găzduit spectacolul „Regina nopții” de Leta Popescu, o incursiune impredictibilă și sclipitoare, nostalgică și ironică, în viața satului moldovenesc contemporan. Auzisem despre talentul ei, dar nu îi văzusem niciun spectacol. Producția Teatrului „Fani Tardini” Galați invitată în Festivalul Național de Teatru...

Casa dintre blocuri a fost un spectacol-eveniment al FNT 35 și reprezintă un punct luminos în peisajul dramaturgiei românești noi, care demonstrează că teatrul poate fi, din nou, o formă de literatură vie, inteligentă și profund emoționantă. Este o cronică elegiacă a unui timp și a unei case care a dispărut, dar care, prin artă și memoria artistului, rămâne în picioare, eternă în efemerul prezenței scenei. E o pledoarie pentru teatru ca literatură, rostită cu o tandrețe rară, pe care o așteptam.

Unele spectacole te cuceresc prin emoție, altele prin formă. Nijinski • Agonie și Extaz le are pe amândouă. În regia și coregrafia lui Arcadie Rusu, producția Teatrului Odeon este o experiență vizuală superbă – precisă, rafinată, intensă – și una dintre cele mai frumoase creații din această ediție a FNT.

Ludwig este un spectacol despre un tip de geniu care nu se mai fabrică. Si dacă ar mai apare, ar trece neobservat. Lumea modernă n-ar mai ști ce să facă cu un Wittgenstein: prea intens, prea tăcut, imposibil de monetizat. În ziua de azi, creatorul interiorizat, care își permitea luxul tăcerii și al absenței, a fost înlocuit de figura talentului în marketing, energic și omniprezent, obligat să “se vândă” zilnic, cu postări strategice pe Facebook, Instagram sau TikTok, sub presiunea unei piețe care îi măsoară valoarea artistică și relevanța în urmăritori și like-uri. Într-o lume care confundă popularitatea cu meritul, Ludwig este negația prezentului.

„Nimic nu e întâmplător”, scris și regizat de David Schwartz, transformă practica terapeutică a constelațiilor familiale într-o experiență teatrală captivantă. Prin situații familiare și clișee contemporane, spectacolul dezvăluie efectele culturii alternative și ale capitalismului motivațional asupra vieții cotidiene.