„Metamorfoza”, dramatizare după Franz Kafka, la Teatrul Excelsior

Regizorul ucrainean Yuri Kordonsky a studiat actoria şi regia la Academia de Stat de Artă Teatrală din Sankt Petersburg, sub îndrumarea legendarului Lev Dodin. Din 1989 predă, joacă şi regizează pe plan internaţional. Între 1989 şi 2001 a fost actor şi regizor rezident al celebrului Maly Drama Theatre – Theatre of Europe din Sankt Petersburg, iar din 2001 lucrează intens şi constant în teatrele din România.

Artistul, Scorpion şi Cal de foc, este focalizat pe idei şi galopează furibund pe teritoriul teatrului modern, cu un apetit pronunţat pentru acţiune năvalnică, pentru personaje complexe, analizate în profunzime, şi pentru o stilistică inconfundabilă.

Adaptarea scenică a Metamorfozei de Franz Kafka îşi asumă tranşant şi irevocabil libertăţi faţă de textul originar. Miza nu este fidelitatea literară, adesea exagerată, ci traducerea şi dezvoltarea scenică a stărilor-limită care conduc către alienarea omului planetar, prins pentru tot timpul şi pentru toată viaţa într-un malaxor social ce îl macină neîncetat: greutatea şi mediocritatea vieţii de zi cu zi.

În viziunea lui Yuri Kordonsky, Gregor Samsa nu mai este un personaj unic. Este interpretat de mai mulţi actori, alternativ sau simultan, semn limpede că identitatea lui nu mai este individuală, ci distributivă, contagioasă. Gregor nu mai este „unul”, ci „mulţi”. Sau, mai exact, ar putea fi oricare dintre noi.

Cu un paratrăsnet artistic şi existenţial, Kordonsky atrage asupra individului neajutorat toate descărcările energetice negative ale unei lumi devenite ostile şi insuportabile. Gândacii mişună şi se zbenguie în spaţiile foste umane, sugerând nu doar dezumanizarea prezentului, ci şi posibilitatea unui destin apocaliptic.

În nuvela lui Kafka, Gregor Samsa rămâne până la capăt un funcţionar mărunt, dar lucid, captiv într-un corp devenit străin. Metamorfoza nu îi anulează gândirea, ci o face şi mai dureroasă. Grotescul nu vine din monstruozitate, ci din discrepanţa dintre conştiinţa umană şi învelişul insectoid. Aversiunea viscerală a omului faţă de insectă, reflex arhaic, aproape biologic, este exploatată de Kafka cu o inteligenţă rece: gândacul nu trebuie explicat, ci doar arătat.

Există aici şi o intuiţie aproape profetică. În faţa catastrofelor cosmice sau nucleare, ştiinţa ne spune că ar supravieţui doar insectele. Gândacul este forţă pură, adaptabilitate absolută. Kafka îl transformă în simbol al supravieţuirii degradate, al vieţii care continuă dincolo de sens şi demnitate.

Momentul „cotidian”, când personajele iau masa, citesc ziarul, este încărcat de o comicitate portretistică subtilă. După defilarea oamenilor transformaţi în gândaci, urcându-se pe pereţi şi inversând ordinea mobilierului, scena devine antologică. Imaginile sunt atomice, pulverizează spaţiile care păreau să condiţioneze desfăşurarea dramatică extrasă din nuvelistica kafkiană.

Spectacolul de la Excelsior mută accentul de pe interioritatea personajului pe dimensiunea corporală a metamorfozei. Gregor nu mai este doar conştiinţă captivă, ci corp indezirabil, respingător, perturbator al ordinii domestice.

Această opţiune regizorală simplifică ambiguitatea psihologică a textului kafkian, dar câştigă masiv în expresivitate vizuală. Suntem mai aproape de Tarkovski decât de teatrul psihologic: imaginea domină sensul.

Spaţiul cubic imaginat de scenografa Oana Micu este claustrant şi dinamic totodată. Casa familiei Samsa nu mai este un interior burghez recognoscibil, ci o cuşcă socială, un mecanism de presiune continuă.

Montarea dezvoltă ambiguitatea kafkiană până la corporalitatea absurdului absolut. Kafka nu face politică, dar spectacolul te obligă să gândeşti mai departe.

Metamorfoza de la Excelsior nu concurează textul lui Kafka. Îl foloseşte ca paratrăsnet şi lasă teatrul să suporte descărcarea.

Distribuţia. Funcţii scenice şi performanţe

Gregor Samsa. În absenţa programului de sală, interpretul din reprezentaţia la care am asistat nu a putut fi identificat cu certitudine, fiind probabil Marius Turdeanu, un actor excepţional. Dincolo însă de această imprecizie, se cuvin felicitări întregului grup care construieşte personajul central ca entitate plurală:
Marius Turdeanu
Matei Arvunescu
Alex Popa
Dan Pughineanu
Mircea Alexandru Băluţă

Grete, Oana Predescu

Mama, Mihaela Trofimov

Tatăl, Bogdan Nechifor

Servitoarea, Dana Marineci

Administratorul-şef, Mihai Mitrea

Chiriaşii, excelent ansamblu:
Primul chiriaş, Dan Clucinschi
Al doilea chiriaş, Dragoş Spahiu
Al treilea chiriaş, Ovidiu Uşvat

În concluzie, dramatizarea colectivă a Metamorfozei lui Kafka, în regia lui Yuri Kordonsky, este extrem de inovatoare şi şocantă, situată pe muchia dintre realism şi suprarealism. Teatrul Excelsior etalează un ansamblu actoricesc tânăr, exploziv şi entuziast, impecabil dirijat în scene memorabile, care zguduie şi captivează publicul.

Cronică de Dinu GRIGORESCU

(Foto: Volker Vornehm)

Metamorfoza

de Franz Kafka

Regia şi adaptarea: Yuri Kordonsky

Scenografia: Oana Micu

Lighting design: Cristian Şimon

Sound design: Andrei Doboş

Asistenţi regie: Vasea Blohat, Şerban Suciu

Asistent scenografie: Miruna Rădulescu

Producător delegat: Camelia Moroianu