Recomandări

Topul reprezintă o selecție curatoriată de către Revista Rinocerul doar pentru premierele din București 2025, făcută în baza invitatilor primite la redacție  și vizionate în timpul anului.

Adaptarea scenică a Metamorfozei de Franz Kafka își asumă tranșant și irevocabil libertăți față de textul originar. Miza nu este fidelitatea literară, adesea exagerată, ci traducerea și dezvoltarea scenică a stărilor-limită care conduc către alienarea omului planetar, prins pentru tot timpul și pentru toată viața într-un malaxor social ce îl macină neîncetat: greutatea și mediocritatea vieții de zi cu zi. Author: Rinocerul

Îmi amintesc limpede începuturile Teatrului de Comedie... Mulți corifei ai culturii și literaturii deveniseră deja… „rinoceri”. M-am întrebat adesea cum a fost posibil să se joace Rinocerii în acea perioadă. Explicația a venit repede: piesa a fost prezentată drept o satiră antinazistă.

La Teatrul de Comedie, „Rinocerii” lui Vlad Massaci readuce în scenă absurdul lui Eugen Ionesco, punând în lumină pericolul totalitarismelor și fragilitatea umanității. Tudor Chirilă și Andreea Alexandrescu dau viață unor personaje memorabile. Un spectacol despre cum lumea poate să o ia razna și despre ce înseamnă să rămâi om în mijlocul turmei.

Am premiat „Cravata galbenă” în primul rând pentru că m-a readus, după foarte mulți ani, într-o sală de cinematograf din care evadasem, dezamăgit, dezgustat chiar, de tematici vulgare, de obsesia pentru urât, de modul în care realitatea românească era prezentată ca un spectacol uniform negativ, mai simplificată decât este în adevăr.

Dramaturgul Matei Vişniec, regizorul propriei sale piese Cabaretul cuvintelor, prezentată în 16 noiembrie 2025 la Festivalul Internaţional de Teatru „Liviu Ciulei” de la Piteşti, impresionează prin originalitatea absolută a acestui spectacol, care captivează publicul încă din primele minute prin modul cu totul neobişnuit de a aborda naraţiunea dramatică. Este...

Comedia „Weekend de adio”, scrisă de dramaturgul englez Douglas Home, abordează temele universale ale familiei și aventurilor conjugale. Ceea ce începe ca o decizie fermă a soției, Liz, de a pleca într-un weekend romantic la Veneția, se transformă într-o farsă ingenioasă orchestrată de soțul înșelat, Hugh Preston. Regizorul și actorul Dan Tudor (în rolul principal) transpune pe scena Teatrului „George Ciprian” din Buzău o montare dinamică și plină de farmec, în care calmul englezesc al personajelor se împletește savuros cu nervul românesc al interpretării. Distribuția excelentă, din care fac parte Alexandra Velniciuc și Gabriel Coveșeanu, oferă publicului o comedie inteligentă, rotundă și memorabilă, cu un final fericit.

O fetiță de 9 ani, poreclită Girafa (jucată excelent de Dana Marineci), pornește într-o odisee modernă prin Lisabona cu ursul ei de pluș, numit, foarte meta, Judy Garland, pentru a face rost de banii necesari abonamentului la canalul Discovery. De ce? Ca să poată scrie o lucrare despre girafe. În scurt timp devine limpede că girafele sunt o metaforă pentru bucuria și tristețea oamenilor, observate cu o precizie clinică de acest copil precoce care descoperă absurdul lumii adulte. Un spectacol original și plin de prospețime de Tiago Rodrigues, în regia lui Irisz Kovacs, care merită văzut!

Într-o seară de octombrie, scena Teatrului Bulandra a găzduit spectacolul „Regina nopții” de Leta Popescu, o incursiune impredictibilă și sclipitoare, nostalgică și ironică, în viața satului moldovenesc contemporan. Auzisem despre talentul ei, dar nu îi văzusem niciun spectacol. Producția Teatrului „Fani Tardini” Galați invitată în Festivalul Național de Teatru...

Casa dintre blocuri a fost un spectacol-eveniment al FNT 35 și reprezintă un punct luminos în peisajul dramaturgiei românești noi, care demonstrează că teatrul poate fi, din nou, o formă de literatură vie, inteligentă și profund emoționantă. Este o cronică elegiacă a unui timp și a unei case care a dispărut, dar care, prin artă și memoria artistului, rămâne în picioare, eternă în efemerul prezenței scenei. E o pledoarie pentru teatru ca literatură, rostită cu o tandrețe rară, pe care o așteptam.