Joi, 11 iunie, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, Teatrul Național Radiofonic a prezentat în avanpremieră spectacolul radiofonic „Luna sângerie și vocea care așteaptă” de Oana Maria Cajal, în regia lui Gavriil Pinte, cu Simona Bondoc în rolul principal. Premiera propriu-zisă va avea loc vineri, 19 iunie, la Radio România Cultural, de la ora 22:00, cu difuzare ulterioară pe platforma eteatru.ro a Societății Române de Radiodifuziune.
Acest spectacol este rodul unor prietenii de-o viață. Domnica Țundrea — redactorul și producătorul spectacolului — o cunoaște pe Bondoc din copilărie: ambii ei părinți, Eugenia și Iulius Țundrea, au lucrat la Radio, iar Simona Bondoc a fost o prezență îndrăgită în acel univers. Trei femei, trei generații, un spectacol.
Oana Maria Cajal a scris textul special pentru Simona Bondoc — un one woman show despre viața ei pe scenă, cu inserții vocale din înregistrările unor mari actori ai teatrului românesc. „Această mărturisire teatrală este oferită în dar […] inegalabilei Simona Bondoc. Actriță legendară a teatrului românesc. Voce unică. Grație vie. Spirit neînduplecat. Ea a dat cuvintelor greutate… și zbor. I se cuvine acest spectacol, mult așteptat, nu ca o încheiere, ci ca o adâncă reverență. Este o promisiune împlinită. Un gest de dragoste din inima teatrului… pe o scenă nevăzută, unde cuvântul devine personaj și decor, iar luna sângerie, sprijin și taină.” Semnat, adaugă autoarea, „cu tandrețe și infinită admirație, de Oana Maria Cajal, dramaturga transoceanică.”
Simona Bondoc, această mare doamnă a teatrului românesc, arată încă splendid la 92 de ani și 77 de ani de carieră — circa 80 de roluri în teatru, peste 30 în film, nenumărate înregistrări radiofonice. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1954, la clasa Beatei Fredanov, colegă de promoție cu Dem Rădulescu și Valeria Gagialov, și a intrat imediat în trupa Teatrului Național din București, unde este Societar de onoare din 2002. Cariera ei radiofonică e documentată în Fonoteca de Aur a Teatrului Național Radiofonic — și tocmai de acolo provin inserțiile vocale integrate în spectacol: Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Ion Caramitru. Vocea ei de azi dialoghează superb cu umbrele de altădată, într-un spațiu acustic în care trecutul și prezentul coexistă fără să se anuleze.
Pentru noua generație trebuie reamintit că doamna Simona Bondoc a jucat Euripide în regia lui Andrei Șerban și a înregistrat radiofonic Gogol, Mihail Sebastian, Gib Mihăescu — cu toate vocile de aur ale teatrului românesc din ultimii 75 de ani. A intrat în Teatrul Național în 1954, când România intra în cel mai dur deceniu al comunismului, și a jucat fără întrerupere prin toate epocile și momentele care au urmat — prin cenzură, prin lipsuri, prin cutremur, prin revoluție, prin tranziție. A jucat cu Radu Beligan, cu Gheorghe Dinică, cu Ștefan Iordache, cu Ion Caramitru. E ultimul martor viu al unei lumi de actori care nu mai există. Iar spectacolul poetic, oniric, istoric al dramaturgei Oana Maria Cajal și al regizorului Gavriil Pinte parcurge toate aceste clipe.
Compatibilitatea artistică dintre Simona Bondoc și Gavriil Pinte a funcționat firesc în această producție. Pinte e un regizor cu un stil recognoscibil: lucrează cu actorii atent la nuanțe, construiește universuri sonore stratificate — cuvinte, tăceri, metafore auditive, planuri suprapuse — și a câștigat de-a lungul anilor mai multe premii UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic. Muzica originală și sound design-ul lui Tom Brânduș învăluie partitura Simonei Bondoc în straturi succesive — duioșie, nostalgie, durere, revoltă, speranță și bucurie — urmând stările eroinei fără să supraliciteze niciun moment. Iar ilustrația muzicală a Patriciei Prundea leagă toate acestea într-un tot coerent și emoționant. Textul Oanei Maria Cajal are ceva hipnotic: fraze scurte, memorabile, care te izbesc exact când nu te aștepți — și care rămân.
Autoarea însăși, Oana Maria Cajal, e greu de prins într-o singură definiție — dramaturgă, scenaristă, poetă, artist vizual, cu o carieră construită pe două continente. Locuiește de peste 20 de ani la Montréal, e membră a Dramatists Guild of America, New Dramatists și Uniunii Scriitorilor din România, iar piesele i-au fost montate în America de Nord în producții care au adus-o aproape de marii oameni de teatru ai lumii — de la Ellen Stewart la Andrei Șerban. În ultimii ani lucrează tot mai intens în artele vizuale, cu expoziții în țară și în străinătate, dar dramaturgia rămâne miza centrală.
Venită din Montréal, Cajal a făcut primul popas la Balcic, în Bulgaria, unde pe 23 mai, la Castelul Reginei Maria, cu ocazia Nopții Muzeelor, a inițiat dezvelirea sculpturii „Fiica Balcicului” — o lucrare în bronz a lui Gheorghe D. Anghel care o înfățișează pe poeta Balcica Moșescu-Măciucă, mama sa. A donat sculptura Centrului Cultural Palatul Balcic și a spus că a împlinit astfel „ultima dorință a unei mame — cea mai tainică și mai înaltă rugăciune pe care o putem oferi.” Un gest care spune ceva esențial despre felul în care Cajal înțelege arta: nu ca produs, ci ca datorie față de cei care au fost.
Există o legătură subterană între gestul de la Balcic și spectacolul de la București: ambele vorbesc despre restituire. Cajal restituie mamei un chip în bronz pe malul mării copilăriei. Și restituie Simonei Bondoc amintirile unei vieți remarcabile oferite teatrului.
Premiera va avea loc pe 19 iunie, la Radio România Cultural, de la ora 22:00, cu difuzare ulterioară pe platforma eteatru.ro a Societății Române de Radiodifuziune. Merită neapărat să fie audiată.
Alexandra ARES
În alte roluri: Domnica Ţundrea, Tom Brânduş şi Gavriil Pinte. În spectacol, au fost utilizate fragmente din Fonoteca de Aur a Teatrului Național Radiofonic, cu: Simona Bondoc, Radu Beligan, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Ion Caramitru, Ion Pavlescu, Adrian Pintea și Ştefan Sileanu.
Asistenţa tehnică: Florin Bădic. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Ilustrația muzicală: Patricia Prundea. Muzică originală şi sound design: Tom Brânduş.
Redactor şi producător: Domnica Ţundrea.
