Miercuri, 23 aprilie 2025, în Sala Mică a Teatrului Naţional din Bucureşti, a avut loc lansarea volumului de poezie Elogiu alor mei de Varujan Vosganian, despre care autorul afirmă că este „o carte frumoasă, nu atât datorită poeziilor mele, cât, mai ales, datorită numeroaselor fotografii care o însoţesc, multe vechi de mai bine de un secol. Iată, de pildă, poza copertei, realizată în 1925, care îl arată pe bunicul cerând-o de soţie pe bunica. Iar eu sunt una dintre dovezile de netăgăduit că bunica a acceptat cererea în căsătorie şi inelul de logodnă”.
Varujan Vosganian a lecturat câteva fragmente din volumul său prezentat publicului de către scriitorii şi eseiştii Bedros Horasangian şi Paul Cernat.
Muzica live la duduk a fost asigurată de Arsen Petrosyan.
Elogiu alor mei, dincolo de a fi un volum de poezie, este un ritual al memoriei, o rescriere în versuri a genealogiei personale şi colective, în care familia nu reprezintă doar spaţiul intim, ci forma cea mai profundă de rezistenţă şi identitate în faţa uitării şi a istoriei neîndurătoare.
Fiecare poem devine o mărturie despre traumă, exil, genocid şi speranţa unui popor. Fiecare nume invocat prinde viaţă, transformând amintirea într-o formă de prezenţă.
Volumul se aşază la graniţa dintre document şi mit, dintre cronica unei familii şi efigia unui neam, purtând o poetică a absenţei şi a continuităţii dureroase.
Varujan Vosganian împleteşte o meditaţie profundă asupra moştenirii – a sângelui, a numelui, a limbajului, dar mai ales a durerii.
Elogiu alor mei este o carte a recunoaşterii a celor care au fost şi a celor care mai suntem prin ei.
Revista RINOCERUL
