Cronică

O piesă numai cu cinci personaje, în regia lui Claudiu Goga, izbuteşte performanţa de a ţine trează atenţia spectatorilor pentru o naraţiune foarte clară dedicată visului american, în formatul lui mai puţin cunoscut, de coşmar. No worries, Cătălinicika! este povestea unei fete de condiţie modestă ajunse la New York prin...

Motto: „Decât să îţi cadă o piesă, mai bine omori un om.” (Camil Petrescu, ucis prin cronică pentru piesa Mioara) Nu am avut, nu am şi nu voi avea niciodată apetitul şi ucigaşa poftă pantagruelică de a desfiinţa un text, o piesă, un spectacol. Ceea ce atrage în mod natural în dramaturgia doamnei...

„Secundar” deconstruiește radical teatrul clasic, prezentând o viziune despre o comunitate umană aflată în criză, marcată de alienare și fragmentare în toate relațiile, de la colegialitate la iubire. Piesa devine, astfel, un manifest al feminismului din al treilea val, și un vehicul politic pentru o rafală de idei progresiste și sloganuri ale politicii europene. Impresionant prin structura sa complexă (dar uneori confuză), spectacolul ajunge, în mod ironic, să ilustreze chiar alienarea pe care o critică. Trăim vremuri interesante, nu?

În sfârşit, vedem noua piesa semnată de Lucia Verona, scriitoare redutabilă, dramaturg cu operă semnificativă, care ne oferă o meditaţie satirică consistentă numită Ghinionistul, jucată în Sala Studio a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, a cărui conducere (manager: Dan Tudor) şi-a propus să monteze opt piese din dramaturgia originală...

Scrisă înainte de Revoluţie când Matei Vişniec era mai cunoscut ca poet decât ca dramaturg, piesa Ţara lui Gufi îmbracă haina diversionistă a unui altfel de basm, cu personaje care au substanţă şi influenţe de folclor ca modalitate subtilă de exprimare a procesului de orbire a oamenilor faţă de...

Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova oferă publicului una dintre cele mai reușite montări ale unei piese de Matei Vișniec din ultimii ani. Sub direcția scenică a lui Dan Tudor, proaspăt nominalizat la premiile UNITER pentru spectacolul Amintiri din Copilărie de la Teatrul Ion Creangă,  noua premieră  reușește să transforme un text puternic și dificil de pus în scenă într-o experiență teatrală profundă, poetică și provocatoare. Dan Tudor rămâne  pe teritoriul basmului, unde imaginația lui ludică are spațiu amplu de desfășurare, dar îl transformă într-o parabolă sofisticată despre putere, orbire și cenzură în orice societate totalitară.

În ultimul număr al revistei „Teatrul” din decembrie 1989 se afla şi minidrama Pisica scrisă de adolescenta Alexandra Grigorescu (acum Alexandra Ares), dar suprimarea revistei după Revoluţie a amânat debutul scriitoarei cu 30 de ani, până în anul 2019, când la Teatrul Naţional Radiofonic i s-a montat piesa Frumoasa adormită...

Pentru marele public din România este mai accesibil Sfântul Mitică Blajinul decât Proorocul Ilie ca poveste şi ca stil. Între Aurel Baranga şi Tadeusz Sƚobodzianek este o mare diferenţă de epocă, deşi amândoi au prins dictatura comunistă, mai aprigă în România şi mai blândă în Polonia. Prima noastră scenă, Teatrul...

Spectacolul Neguţătorul din Veneţia de vineri, 7 februarie, de pe ospitaliera scenă a Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, marchează al 38-lea rol interpretat de doamna Maia Morgenstern şi primul rol al cămătarului evreu Shylock despre care ştim că este interpretat de o actriţă. Este şi punctul de predare...

Cu câţiva ani în urmă, am vizionat la Braşov un spectacol one-man show cu textele princeps ale celebrului Constantin Tănase, pline de umor, de satiră şi interpretate cu aplomb de un actor bucureştean. Totuşi, ceva m-a nemulţumit. Acel ceva se numea inadecvarea la realitatea trăită de spectatori. Am început...