Spectacolul Neguţătorul din Veneţia de vineri, 7 februarie, de pe ospitaliera scenă a Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, marchează al 38-lea rol interpretat de doamna Maia Morgenstern şi primul rol al cămătarului evreu Shylock despre care ştim că este interpretat de o actriţă. Este şi punctul de predare a ştafetei directoarei către noua generaţie de artişti evrei, noul manager al TES fiind regizorul Andrei Munteanu.
Piesa lui Shakespeare este arhicunoscută, arhicomentată, super-mediatizată şi, într-un anumit fel, nu constituie o noutate nici pentru spectatorii de teatru, doar sub aspectul montării regizorale şi al vedetelor care-l întruchipează pe cămătarul evreu Shylock. Epoca evocată de Shakespeare este a primului ghetou veneţian care a fost umplut şi de evrei alungaţi din Spania. Deci, nu putea fi găsit un duşman mai mare al creştinătăţii catolice în special şi al religiilor derivate, reformiste şi anglicane, aceasta din urmă născută ca un capriciu al lui Henric al VIII-lea, de stigmatizare a populaţiei flotante evreieşti care, datorită calităţilor şi versatilităţilor, reuşeşte să se îmbogăţească mai repede şi mai mult decât băştinaşii; se amplifică ura către cei care pot mai mult decât cei neajutoraţi sau mediocru performanţi prin punerea la zid şi judecaţi de o justiţie creștină populară, care se manifestă şi în zilele noastre mai mult sau mai puţin vizibil, dar încă feroce în subteran. Şi faimosul Shylock are o cu totul altă anvergură: el împrumută bani, fiind sigur că nu-i va primi înapoi, şi solicită în schimb o bucată de carne din trupul debitorului. Aceasta este o manifestare a răzbunării evreului pentru toate umilinţele neamului.
Păstrat încă în memoria noastră, spectacolul în care Ion Caramitru l-a întruchipat pe Shylock într-o distribuţie eclatantă şi memorabilă pe scena amplă a TNB a permis scenografilor să construiască palate şi turnuri impresionante. La Teatrul Evreiesc, soluţia scenografică (Vladimir Turturica) care susţine întreaga poveste a fost inspirat aleasă şi executată sub forma a şase arcade arhitecturale care se desfăşoară în profunzime şi dau o imagine a unui palat, dar rupt de exterior, iar toate modificările de decor intermediare se realizează ingenios şi riguros prin mişcarea unor dulapuri cu sertare, cu becuri aprinse, care ne duc la luminaţia Veneţiei, obiecte care, împinse şi de actori, creează alte mici spaţii de joc şi oferă o excepţională comunicare între actori şi public.
Ceea ce a frapat în această montare curajoasă şi susţinută de o distribuţie valoroasă a fost ritmul drăcesc al mişcării scenice timp de două ore ce a ţinut permanent trează atenţia spectatorilor, fără o secundă de plictiseală. Foarte inspirat este şi regizorul experimentat Eugen Gyemant, care a combinat foarte teatral nenumăratele episoade ale acţiunii sudate cu măiestrie într-un tot armonic.
Piesa este o capodoperă shakespeariană şi o dovadă a imensei lucidităţi a dramaturgului. Aici se exprimă filonul tragic al destinului evreiesc care excede destinul românesc în zilele noastre tragice.
Forţa actoricească a doamnei Maia Morgenstern, capabilă să facă orice rol, de orice dimensiune, în orice piesă, s-a manifestat spectaculos şi în travesti în rolul lui Shylock, în toate gesturile, expresiile faciale sau corporale, în funcţie de fiecare situaţie şi în fiecare relaţie cu celelalte personaje. Doamna Maia Morgenstern nu mai are nevoie de laude, dar aplauzele sunt mereu necesare şi aici au fost din abundenţă oferite la sfârşitul naraţiunii în faimosul monolog al lui Shylock prin care el nu vede diferenţele anatomice dintre creştini şi necreştini.
În rolul magnatului veneţian proprietar de flotă comercială, Antonio, domnul Andrei Finţi (Neculai Predica într-o distribuţie alternativă) deschide piesa tolenit boiereşte în canapeaua sa, înconjurat de frumuseţi feminine, pentru a ajunge la final un om în zdrenţe, condamnat la canibalizare. Actorul foarte experimentat traversează un destin uluitor, cu mare siguranţă scenică şi capacitate de sugestie a grandorii şi decadenţei umane datorate unor întâmplări incontrolabile.
Finalul piesei lui Shakespeare transformă tragedia într-o comedie de situaţii oferite cu generozitate de o justiţie partizană, sensibilă la ordinele puterii şi personificată de veteranul Mihai Ciucă, cocoţat la înălţimea funcţiei sale, în rolul dogelui Veneţiei.
În rolul binecunoscut al Portiei, o revedem cu plăcere pe talentata actriţă Natalie Ester, într-o succesiune de scene palpitante traversate cu farmecul său aparte, prin mutaţii psihologice elocvente, şi multe scene suculente. Chichiţele judecătoreşti de la final sunt expresia vie a feminităţii intuitive care mută năpasta de pe capul lui Antonio în capul lui Shylock. Sunt momente de apogeu scenic.
În rolul dificil al lui Bassanio, George Remeş se mişcă ca un peşte vioi într-un acvariu, cu gesturi specifice tinereţii şi cu efecte artistice, la pachet cu Nerissa, interpretată cu farmec şi dezinvoltură cameleonică de Viorica Predica (Lorena Luchian într-o distribuţie alternativă).
Isadora Băltăţeanu o interpretează pe Jessica, o zburdalnică şi apetisantă evreică devenită creştină, asta pentru a gâdila faimoasa inchiziţie a timpului şi a-l enerva la culme pe cămătarul ei tată.
Lancelot se remarcă cu succes în interpretarea domnului Nicolae Botezatu, solicitat în diferite momente grele de povestea dramatică.
Foarte simpatice şi expresive sunt actriţele Anka Levana (Saleria), Cristina Cîrcei (Solania) şi Mirela Nicolau (Tubal).
Două roluri pitoreşti, prinţul Aragonului (Mircea Dragoman) şi prinţul Marocului (Feras Sarmini), completează o distribuţie unitară ca spirit şi specific teatral.
În alte roluri se remarcă: Darius Daradici (Gratiano/ Mircea Drîmbăreanu într-o distribuţie alternativă) şi Filip Popescu (Lorenzo/ Moartea/ Nebunul).
Regia, ipostazele actoriceşti, decorul, luminile şi culorile, întunericul şi ceaţa cam persistentă în anumite momente, ce poate să sugereze ceaţa timpului sau a Mării Adriatice, prezenţa sugerată a carnavalului veneţian, costumele şi medievale, şi contemporane au contribuit la succesul acestei reprezentaţii la sfârşit de activitate managerială a doamnei Maia Morgenstern şi început de drum al noii conduceri TES preluate de domnul Andrei Munteanu, dar şi al noii stagiuni.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: teatrul-evreiesc.com.ro)
Neguţătorul din Veneţia
de William Shakespeare
Traducerea în limba română: Alina Grigore
Regia artistică şi adaptarea scenică: Eugen Gyemant
Asistent regie: Teodora Toader
Scenografia: Vladimir Turturica
Asistenţi scenografie: Ionuţ Răcoreanu, Iolanda Mutu
Ilustraţia muzicală: Eugen Gyemant
Distribuţia:
Shylock: Maia Morgenstern
Antonio: Andrei Finţi/ Neculai Predica
Portia: Natalie Ester
Bassanio: George Remeş
Nerissa: Viorica Predica/ Lorena Luchian
Gratiano: Darius Daradici/ Mircea Drîmbăreanu
Jessica: Isadora Băltăţeanu
Lorenzo/ Moartea/ Nebunul: Filip Popescu
Lancelot: Nicolae Botezatu
Saleria: Anka Levana
Solania: Cristina Cîrcei
Tubal: Mirela Nicolau
Dogele Veneţiei: Mihai Ciucă
Prinţul Aragonului: Mircea Dragoman
Prinţul Marocului: Feras Sarmini
Producător: Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti
Data premierei: 7 – 8 februarie 2025
