O nouă reuşită a Teatrului Naţional Radiofonic este montarea piesei Omul cu mârţoaga de George Ciprian, scrisă în anul 1927 şi care şi-a menţinut întreaga valabilitate timp de aproape un secol, atât în România, cât şi în afara ţării. Indubitabil, este o capodoperă a literaturii române dramatice pentru că exprimă un adevăr esenţial şi dureros, acela al umilirii oamenilor de valoare care deţin poziţii sociale mici şi care se răzbună prin performanţe. Omul şi mârţoaga (calul) sunt totuna, cum afirmă dramaturgul într-una din replici, ca un fel de testament dramaturgic şi filosofic.
Domnica Ţundrea
În cadrul ambiental foarte ospitalier şi cald al Muzeului Naţional al Literaturii Române, a avut loc audiţia publică a spectacolului radiofonic Omul cu mârţoaga de George Ciprian, în adaptarea scenică a regizorului Dan Tudor, redactor şi producător: Domnica Ţundrea. Fiecare audiţie este un eveniment în sine şi permite, la final, un schimb de idei şi de păreri atât despre textele care fac obiectul spectacolului, cât şi asupra modului în care acesta a fost realizat, decupat radiofonic, pregătit pentru o cât mai bună recepţie a ascultătorilor postului de radio naţional şi internaţional, unde piesa românească, textul scris în limba română are prioritate. Este remarcabil că tot ce se imprimă va rămâne în Fonoteca de aur, în timp ce pe scenă spectacolul piere.
Audiţia din 12 martie de la MNLR a avut loc după aproape trei luni de la premiera radiofonică din decembrie 2023, piesa şi spectacolul fiind de o prospeţime şi actualitate uimitoare.
Dan Tudor
Acum, i-a venit rândul actorului şi regizorului Dan Tudor, binecunoscut ca vedetă a Teatrului Naţional, cu succese notabile în ambele ipostaze. Dan Tudor atrage prin căldura vocii şi realizează empatic rolul arhivarului Chirică, transmiţând spectatorilor portretul unui român, cap de familie, licenţiat în Drept, muncitor şi cinstit, dar plasat într-o funcţie inferioară în ierarhia profesională. Chirică este un model de om şi de român, de soţ şi de tată care crede în valoarea sa şi în investiţia pe care o face, cumpărând o mârţoagă nehrănită, neiubită şi neîngrijită de proprietar. Dan Tudor se autoregizează bine şi în acest spectacol, ceea ce este o mare bucurie şi fericire pentru artist.
Se recepţionează imediat calibrul actoricesc al întregii distribuţii din care fac parte nume importante ale teatrului românesc contemporan.
Prietenul lui Chirică, Nichita, întors de peste mări şi ţări, oferă o partitură de excepţie inconfundabilului Marius Bodochi. El oferă aroganţa, succesul social şi material la vedere, fiind un om incapabil de sentimente înalte şi de generozitate.
În rolul soţiei, Ana, doamna Ana Ioana Macaria redă cu exactitate portretul unei femei comune, atrasă de aparenţe şi nu de esenţe, care iubeşte şi părăseşte, dar revine la botul calului încărcat de bani şi glorie.
Expresive sunt şi interpretările personajelor intermediare, dar cu rol important în filosofia textului, şi mă refer aici la proprietarul calului interpretat sugestiv şi cameleonic de Andrei Duban, precum şi la rolul inspectorului general (Orodel Olaru, actor cu mare prestanţă) care reprezintă autoritatea administrativă, venit să-l concedieze pe bietul arhivar într-o scenă antologică. Acest personaj îl vom revedea şi în Capul de răţoi, piesă neglijată inadmisibil de repertorii şi care a avut un mare succes în anii ’70 la Teatrul de Comedie. Tot neglijată este şi piesa ce şi-a dorit foarte mult să fie jucată, Un lup mâncat de oaie, dorinţă care nu i-a fost satisfăcută nici măcar de Teatrul Naţional din Craiova al cărui director a fost actorul-dramaturg, dar niciodată nu este prea târziu.
Proprietarul casei, interpretat de Florin Dobre în jocul său precis, este expresia lăcomiei imobiliare fără milă şi umanitate, care pune presiunea necesară pe bietul chiriaş, ce nu renunţă sub nicio formă la idealul de a avea un cal.
În alte roluri, Dragoş Ionescu (Varlam), Tudorel Filimon (Omul cu idei) şi Afrodita Androne (Fira) susţin cu aplomb drama comediei de situaţii tragice.
Renata Rusu, Elena Loreta Popa, Dragoş Ionescu, Tudorel Filimon, Domnica Ţundrea, Dan Tudor, Silvia Cusursuz
Spectacolul cursiv şi bine decupat ne relevă forţa emoţională atât a piesei, cât şi a întregii perioade interbelice, începând cu Tudor Muşatescu, continuând cu Mircea Ştefănescu, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian, unde emoţiile se împletesc cu atacurile satirice la diferite intensităţi. M-am întors cu gândul la Caragiale, unde satira nu dezvoltă şi melodrame, cu excepţia unei singure scene scurte între Zoe şi Tipătescu, unde resimţim frica femeii de a nu-şi pierde onorabilitatea distrusă prin pierderea scrisorii de amor. Nici în Noaptea furtunoasă scenele lirice ale Vetei şi Ziţei nu coboară în emoţii, ci sunt tratate în cheia satirei sarcastice. Baranga preia mesajul interbelic emoţional în Mielul turbat, cum bine a sesizat dramaturgul Venerus Popa în comentariile lui la această audiţie, scoţând în evidenţă şi succesul de excepţie al lui George Ciprian cu Omul cu mârţoaga în scenele franţuzeşti şi elveţiene.
Coloana sonoră a spectacolului radiofonic (Mădălin Cristescu) este discretă, lăsând parcă sufletele să vorbească.
Piesa preferată de Nicolae Manolescu şi de milioane de români din toate generaţiile, Omul cu mârţoaga, străbate timpurile şi într-o nouă haină radiofonică, de ultimă oră, precum un armăsar nărăvaş îngrijit şi iubit de actori şi spectatori în hipodromul eternităţii.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: MNLR)
OMUL CU MÂRŢOAGA
de George Ciprian
Adaptarea radiofonică: Dan Tudor şi Domnica Ţundrea
Regia artistică: Dan Tudor
Distribuţia:
Chirică – Dan Tudor
Nichita – Marius Bodochi
Ana – Ana Ioana Macaria
Varlam – Dragoş Ionescu
Fira – Afrodita Androne
Omul cu idei – Tudorel Filimon
Stăpânul calului – Andrei Duban
Inspectorul general – Orodel Olaru
Proprietarul casei – Florin Dobre
Asistenţa tehnică: Florin Bădic
Regia de studio: Renata Rusu
Regia tehnică şi muzicală: Mădălin Cristescu
Redactor şi producător: Domnica Ţundrea
Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, decembrie 2023
