FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU „LIVIU CIULEI” 2024, EDIŢIA A III-A (4)

O comedie clasică ambalată ultramodern: „FALSA SERVITOARE” de Marivaux

0
37

Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva spectacolul Falsa servitoare ne propune şi un fals Marivaux, după ce văzusem şi încercările de modernizare a piesei Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni. Salut prezenţa celor doi mari comediografi cu operele lor nemuritoare pe scenele Teatrelor „Alexandru Davila” Piteşti şi „Maria Filotti” Brăila (cel din urmă având curajul, în 1987, în plină dictatură, să monteze, în regia lui Constantin Codrescu, comedia mea onirică, Plimbare cu telescaunul, care s-a jucat cu telescaunul cenzurat).

Dacă în montarea cu Goldoni, solidă comic şi dramatic, regizorul Bogdan Cioabă a cochetat cu tentaţia modernistă prin incluziunea de inserţii contemporane, domnul Alexandru Mâzgăreanu îşi asumă un spectacol realist la nivel de replică şi nonconformist la etajul expunerii scenice de tip revuistic. Montarea începe în stil american (cu hitul „Only You”) şi continuă tot aşa. Regizorul modifică revoluţionar dantelăria secolului al XVIII-lea, apelând la un decor supraesenţializat, verde, într-un iureş demn de toată admiraţia. Băieţii, ca şi fetele, sunt îmbrăcaţi în costume roşii, ceea ce anulează orice contrast vestimentar şi partea de standardizări globaliste, în care oricine poate fi orice, iar spaţiul locativ al contesei poate fi oriunde şi oricum. Supradimensionarea modernismului poate sugera şi un spectacol cu Hamlet şi O scrisoare pierdută şi o întreagă dramaturgie clasică tot aşa, în format de cabaret.

Ceea ce reuşeşte foarte bine regizorul este ritmul trepidant (turbionar) al întregului spectacol care obligă spectatorii să accepte convenţia în multe locuri strălucitoare. Actorii de genul masculin etalează forţă şi expresivitate comică demne de aplauze.

Mobilitatea de panteră a lui Ciprian Chiricheş (Lelio), dincolo de unele excese, este impresionantă şi divulgă un temperament vulcanic, sădit pe solul unui talent redutabil, el fiind un fel de jolly joker al peripeţiilor bine cunoscute.

Travelin, escrocul simpatic, este interpretat de Emilian Oprea, familiarizat cu maniera şi cu paradoxurile dramaturgului, care furnizează satisfacţii scenice în momentele cardinale la care participă entuziast, contrapunctic, amical şi sentimental.

În rolul naivei Contese, tânăra Corina Borş reuşeşte ceea ce îşi propune în desfăşurarea care pare fără de sfârşit dramatic a întregii tevaturi, potopul de cascade izbutite incluzând şi rostogoliri spectaculoase, scene de amor exclusivist, pe un fond de naivitate feminină dorit de aprigul dramaturg.

Cavalerul interpretat de Blanca Doba este centrat pe deghizare, procedeu antic în comedia universală, care a furnizat o sursă de quiproquouri, convenţii acceptate finalmente. Nu ştim cât de misogin era sau nu era Pierre de Marivaux, dar e clar că textul acordat genului masculin este predominant, fascinant şi foarte suculent. Emisia replicilor este foarte rapidă, bogăţia de cuvinte spirituale solicitând timpanele spectatorilor avariate de actualitate, astfel că se pierd unele poante, reflexii, hazul copios.

Adrian Ştefan (Arlequin) este amuzant în pereche cu Adelin Ilie (Frontin), contribuind disciplinat la desfăşurarea mereu trepidantă a momentelor regizate cu măiestrie ascendentă pe tot parcursul reprezentaţiei de Alexandru Mâzgăreanu, dirijat de demonul comediei, cei doi actori părând a forma un cuplu de viitor.

Scenografia (Andreea Săndulescu) împacă textul cu contextul, iar şlagărele americane o inferiorizează şi pe Céline Dion.

Literatura franceză a lăsat un text nemuritor, o piesă artistică, dar şi de marketing, teatru cult, transpus prin manieră acrobatică ici-colo şi oferit cu energie fantastică unui public care cumpără şi consumă un produs împachetat elegant – un spectacol incitant.

Cronică de Dinu GRIGORESCU

(Foto: tmf.ro)

 

FALSA SERVITOARE

de Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux

Traducerea şi adaptarea: Adrian Nicolae

Distribuţia:

Contesa: Corina Borş

Lelio: Ciprian Chiricheş

Cavalerul: Blanca Doba

Travelin: Emilian Oprea

Arlequin: Adrian Ştefan/ Adelin Ilie

Frontin: Adelin Ilie/ Adrian Ştefan

Regia: Alexandru Mâzgăreanu  

Scenografia: Andreea Săndulescu

Producător: Teatrul „Maria Filotti” Brăila  

Data premierei: 23 septembrie 2023

Dinu Grigorescu
Dinu Grigorescu (n. 4 iunie 1938, Ploiești, România) este dramaturg, poet, prozator, jurnalist, comentator teatral, editor şi specialist în administraţia publică, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi români din generaţia optzecistă. A publicat 52 de cărţi de teatru, poezie şi proză, 65 de comedii (dintre care i s-au jucat doar 20 ca spectacole scenice, radiofonice, TV şi lecturi) şi 5 volume de critică teatrală. Deţine numeroase premii literare, inclusiv pe cel al Uniunii Scriitorilor pentru cartea de dramaturgie publicată la Editura Academiei în 2021.