În cea de a şasea zi a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti a prezentat spectacolul Omul care visa cu ochii deschişi de Andrei Radu.
Pe Toma Caragiu l-am cunoscut în anii ’60-’70, în parcul din Sinaia, după un spectacol memorabil cu piesa De Pretore Vincenzo de Eduardo De Filippo. Mai târziu, m-am intersectat tragic cu amintirea lui la cutremurul din 1977, iar în 1994 am avut privilegiul ca, împreună cu Valentin Silvestru, să schimbăm denumirea străzii Colonadelor, unde s-a prăbuşit blocul Toma Caragiu, cu numele ilustrului actor. Nu mai pun la socoteală nici faptul că sunt un dramaturg născut în Ploieşti, că familia mea face parte din istoria oraşului din care am fost alungat de bombe în 1943. Afecţiunea mea pentru locurile natale este, aşadar, de nestins.
Cu câţiva ani în urmă, revista Rinocerul a acordat un premiu teatrului ploieştean pentru excepţionalul spectacol Cântăreaţa cheală de Eugène Ionesco. Eram, prin urmare, foarte curios să văd cu ce se prezintă Ploieştiul la festivalul de la Piteşti. Opţiunea repertorială a fost un text ciudat, cu un titlu profund neteatral, dar provocator: Omul care visa cu ochii deschişi de Andrei Radu.
Programul de sală ne anunţă că vom vedea „tinereţea idealistă, maturitatea deziluzionată, confruntarea cu visurile neîmplinite, eşecul artistic şi fisurarea treptată a echilibrului interior”. De fapt, piesa vorbeşte despre fisurarea sufletului modern şi despre incapacitatea oamenilor de a mai comunica profund într-o epocă dominată de tensiuni şi frustrări.
Din punct de vedere dramaturgic, piesa este povestea unei sinucideri morale şi existenţiale. Un tată (Dragoş Maxim) care şi-a omorât copilul din neglijenţă, scăpându-l din braţe, intră într-o depresie devastatoare, în contextul unei familii nevrozate, în care soţia (Theodora Sandu) întreţine relaţii cu prietenul soţului (Alin Nicolici). Ambii sunt muzicieni şi visează să cucerească publicul prin orchestra lor. Întreaga acţiune se petrece la domiciliul familiei şi la sediul formaţiei, sub forma unor dialoguri fragmentate, cu tensiuni domestice şi accese de furie generate de ratarea profesională şi sentimentală.
Soţia, Eliza, terapeută într-o societate bolnavă de obsesia succesului, încearcă să menţină un echilibru imposibil între traumă şi supravieţuire emoţională.
Tonul conversaţiilor este realist, stradal, direct, definind contemporaneitatea noastră confuză şi anxioasă.
Actorii ploieşteni sunt expresivi şi puternici, reprezentând contemporaneitatea imediată, tatuată, confuză şi difuză în comportamentele private.
Se detaşează, în primul rând, jocul actriţei Theodora Sandu aflate în centrul întregii poveşti, construită secvenţial şi modernist.
Autorul, Andrei Radu, îşi regizează propria viziune dramaturgică cu aplomb nonconformist şi eleganţă scenică.
Limbajul este familiar epocii noastre, realist şi urban, deşi uneori apar mici derapaje de expresie pe care marele regizor Dan Puican nu le-ar fi acceptat pe scenă şi pe care nici Caragiale nu le-ar fi folosit în D-ale carnavalului. Scena rămâne un loc sacru.
Decorul (Ionuţ Vişan), estetic şi funcţional, reprezintă în partea dreaptă un living, iar în partea stângă scena orchestrei; în centru, are loc un fel de interviu terapeutic, cu multiple intervenţii la microfon care întrerup deliberat epicul.
Muzica (Alin Teglas) oferă spectatorilor piteşteni o componentă emoţională importantă, contribuind la tensiunea generală a unei reprezentaţii moderne, care poate fi însă îmbunătăţită printr-o clarificare dramatică şi mai accentuată a subiectului de actualitate terapeutică.
Publicul manifestă un interes real pentru formulele teatrale inedite propuse în cadrul acestui festival care, iată, continuă să fie una dintre cele mai importante platforme dedicate teatrului de studio din România.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Omul care visa cu ochii deschişi
de Andrei Radu
Regia artistică: Andrei Radu
Scenografia: Ionuţ Vişan
Muzica: Alin Teglas
Lighting design: Ionuţ Aldea
Video design: Ionuţ Manea
Distribuţia:
Eduard – Dragoş Maxim
Eliza – Theodora Sandu
Emilian – Vlad Nicolici
Producător: Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti
Data premierei: 23 aprilie 2026
