Puternic susţinut de Consiliul Judeţean Argeş, Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti (manager: Dan Tudor) continuă tradiţia organizării Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio care s-a desfăşurat anul acesta cu mare interes tot în Sala Studio „Liviu Ciulei”, în perioada 28 mai – 2 iunie. S-a ieşit la rampă cu un buchet de spectacole originale propuse chiar de echipele selectate şi invitate la Festival, conceptul fiind descoperirea dramaturgiei româneşti scrise şi montate în diaspora: Zebra 2.0 de Saviana Stănescu (producţia: AnomalousCo din New York, regia: Jeremy Goren), Paradoxul dorinţelor de Ana-Maria Bamberger (dramaturg stabilit la Hamburg şi Paris, producţia: Compania Azacusca din Paris, regia: Codrina Pricopoaia) şi trei spectacole montate la: Teatrul Municipal „Matei Vişniec” din Suceava – Occident Express Ro de Matei Vişniec (dramaturg stabilit la Paris, regia: Alain Timár), Teatrul Naţional „Satiricus I. L. Caragiale” din Chişinău ‒ Puştoaica de la etajul 13 sau Dragă societate de Mircea M. Ionescu (dramaturg repatriat de la New York, regia: Sandu Grecu) şi la Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti ‒ Dragoste şi progres de Bogdan-Adrian Toma (scriitor stabilit în Chicago, regia: Cătălin Saizescu).
În spectacolul Zebra 2.0 nu este vorba despre zebrele prezente în Africa sau în grădinile zoo, ci de inteligenţa artificială. Naturaleţea, inteligenţa şi creativitatea scrierii aparţin dramaturgului româno-american Saviana Stănescu, născută la Bucureşti, fostă elevă a Colegiului Naţional „Ion C. Brătianu” din Piteşti, stabilită la New York şi consacrată în America.
Am întrebat-o pe doamna Saviana, în cadrul conferinţei foarte atractive pe care a prezentat-o înaintea spectacolului său, intitulată Dramaturg fără frontiere, cum s-a acomodat peste marele Ocean şi cum de a izbutit să convingă actorii şi regizorii americani să-i monteze textele mult mai repede decât teatrele din România, care, bineînţeles, i-au acordat atenţia pentru arta şi talentul său. Răspunsul a fost sincer şi limpede. Sistemul american de cultură (teatru), deşi capitalist până în pânzele albe şi urmărind cum este şi normal profitul bazat pe succes (bilete vândute), încurajează constant experimentul dramaturgului şi piesele sale care se reformatează (se rescriu) după prima lectură până când rezultă textul final pentru spectacol. Dar a scrie dramaturgie americană în America nu se compară nici pe departe cum se scrie şi promovează dramaturgia românească în România. (E un subiect de tragicomedie pe care îl voi aborda.)
Inteligenţa artificială nu ar fi fost de conceput fără un mare coeficient de inteligenţă umană, iar în acest domeniu acesta variază de la naţie la naţie şi de la civilizaţie la civilizaţie. Saviana nu face teorii, scrie teatru. Spectacolul regizat de Jeremy Goren este axat numai pe două personaje: Zina (Salomé Carolina Egas Molina), o femeie care face curăţenie în biroul unei firme, timp de 90 de minute, unde cineva a lăsat deschis calculatorul (Tim Craig), care devine şi el personaj.
De la Conu Leonida la Zina faţă cu calculatorul
I. L. Caragiale, din universul căruia pleacă şi Saviana Stănescu, cu două personaje emblematice de epocă (final de secol al XIX-lea) reuşea să captiveze atenţia şi posteritatea. Acelaşi lucru îl face şi doamna Saviana care, prin programul Zebra 2.0, izbuteşte performanţa de a ţine atenţia publicului mai mult timp decât Nenea Iancu, transformând monologul în dialog cu ceea ce ar putea deveni incredibila transformare a fiinţei umane în clona superioară a acesteia, robotul cu sentimente.
Tensiunea dramatică se creează prin evoluţia spre sentimente a inteligenţei artificiale dotate cu creier
Povestea curge limpede şi neverosimil de adevărat. Lăsat deschis de cei care părăsiseră biroul, pe ecranul calculatorului care tremură energic prin apariţia de linii şi imagini difuze, apare chipul unui bărbat atrăgător (urmaşul lui Conu Leonida, tânăr şi viril), creat prin inteligenţa artificială, cu care femeia (urmaşa Efimiţei) începe şi continuă un dialog uman, halucinant şi realist sută la sută. Este o comunicare la superlativ prin limbaj uman, cuvinte care transmit informaţii la obiect şi la subiect, cuvinte strict realiste, autoarea piesei oferindu-ne astfel o poartă deschisă spre marele cosmos al viitorului, în care inteligenţa artificială devine noua realitate.
Actorul care întruchipează „cimpanzeul” viitorului se află la alt etaj al teatrului, dar este în contact vizual direct cu femeia, graţie programului „ZEBRA”. Lumea umană se intersectează şi, treptat, se contopeşte cu Homo sapiens din secolul XXI, printr-o scenă antologică: din ochii artificiali ai robotului fără inimă şi fără suflet încep să curgă lacrimi!
Actriţa americană joacă strălucit un rol cenuşiu al femeii care roboteşte în birourile corporaţiilor şi care intră involuntar într-un contact suprarealist şi hiperbolic cu inteligenţă artificială, aflat la mare distanţă de scenă, dar mereu în contact cu ea. Graţie manevrelor care par a dirija roboţii aruncaţi în spaţiul cosmic, se transmite ideea năucitoare a acestei fuziuni deloc imposibile între femeia eternă cel puţin a planetei şi emoţia ştiinţifico-fantastică a empatiei cu respectivul robot.
Ambele personaje conversează nonstop în limba engleză, iar cunoscătorii acestei limbi din sală reacţionează, ceea ce nu se întâmplă cu restul publicului necunoscător al limbii lui Trump şi Biden. Paradoxal, în timpul vizionării spectacolului, m-am gândit la ceea ce pare a fi straniu, adică la capodopera teatrului scurt românesc Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Pe de o parte, avem tot două personaje care conversează câte-n lună şi în stele pe subiecte ce ţin de lumea secolului în care a fost scrisă comedia, iar pe de altă parte, avem o conversaţie în oglindă, în noul cosmos uman şi literar.
Trei tehnicieni veniţi de la New York asamblează cu profesionalism acest spectacol unicat şi de neuitat.
Doamna Saviana Stănescu a oferit publicului din România, la Piteşti, cu modestie şi dezinvoltură, cu talent şi clarviziune, lumea viitorului care deja se strecoară în viaţa interioară.
Festivalul a continuat cu piesa Occident Express Ro de Matei Vişniec, prezentată de Teatrul din Suceava care poartă numele celui mai reprezentativ dramaturg român din toate timpurile după Eugène Ionesco, o piesă care ne vorbeşte despre povestea muncitorilor români plecaţi la muncă în Occident.
Dinu GRIGORESCU
(Foto: teatruldavila.ro; arhiva D.G.)
ZEBRA 2.0
de Saviana Stănescu
Regia artistică, producţia şi scenografia: Jeremy Goren
Regia tehnică şi video design: John Jannone
Distribuţia:
AI – Tim Craig
Zina – Salomé Carolina Egas Molina
Design digital şi operaţional live pentru AI – John Jannone
Producţia: AnomalousCo & Wistaria Project (SUA)
