Piesa Crimă cu pistol şi bile de Horia Gârbea este o excelentă comedie neagră care ne confruntă cu probleme de acută actualitate privind justiţia şi jocul dintre adevăr şi minciună, în planurile unei realităţi incerte, mereu schimbă-toare. Este un text incitant, care conţine acea vibraţie drama-tică, acea esenţă care nu poate fi revelată decât pe scenă, întrupată de jocul actorilor şi creând la rândul ei magia teatrală resimţită de spectatori. Regizorul Emanuel Petran şi actorii Irina Wintze, Dan Chiorean şi Cristian Rigman au pregătit un spectacol în care publicul ia parte alături de ei la dezlegarea unei enigme poliţiste care se răsfrânge, prin implicaţiile ei sociale şi psihologice, asupra întregii noastre societăţi de azi.
Regizorul spectacolului se confesează: „Nu a fost uşor, mai ales prin faptul că actorii îmi sunt colegi de ani de zile şi mă percep, probabil involuntar, tot ca pe un actor, ceea ce poate duce la schimbarea rolurilor între actori şi regizor. Dar asta s-a întâmplat la începutul repetiţiilor, iar apoi lucrurile s-au aşezat, fiecare dintre noi încercând să-şi facă treaba cât mai bine în postura pe care o avem în cadrul spectacolului. Este prima întâlnire cu o comedie neagră în calitate de regizor. Dar îmi plac provocările. Aşa că textul lui Horia Gârbea după câteva lecturi a început să prindă viaţă în imaginaţia mea. Principala calitate a textului este faptul că acesta creează situaţii scenice foarte variate, deşi joacă doar trei actori, iar spaţiul, în text, este acelaşi. Nici eu nu ştiu care este vinovatul, singură justiţia ştie cine este vinovatul, aşa că publicul va vedea…”. (Emanuel Petran)
Cuvântul autorului
„«Crimă cu pistol şi bile» (premieră mondială: 17 decembrie 2021, Teatrul Naţional «Lucian Blaga» Cluj) este o şarjă comică la adresa acelei părţi a societăţii româneşti care trăieşte în mod echivoc la marginea legii şi ocolind-o când are ocazia. Este o comedie care pune în lumină moravuri ridicole, dar în acelaşi timp periculoase. Deşi personajele sunt neînsemnate existenţial şi moral, ele nu sunt lipsite de nocivitate. Organizarea pe clanuri, promi-scuitatea în relaţiile conjugale, dar şi în cele filiale, implicarea interlopilor în politică, situaţiile echivoce financiar şi profesional în care toate personajele se complac reprezintă un eşantion repre-zentativ dintr-o vastă panoramă socială. La celălalt capăt al firului, justiţia este şi ea echivocă, neclară, contradictorie. Cei implicaţi în actul de justiţie, aşa cum apar ei în piesă, nu urmăresc nicidecum ideea de dreptate sau stabilirea vinovăţiilor ori inocenţei justiţiabililor, ci adâncesc dubiile şi prezintă fapte imaginare care se pot potrivi, accidental sau prin interpretare forţată, cu ceea ce îşi propun să demonstreze «oamenii legii». Spectatorii vor vedea fiecare «versiune» aşa cum, poate, ea s-a petrecut. Dar singura lor certitudine va fi că toţi cei implicaţi mint sau se înşală.”
Horia GÂRBEA,
dramaturg, poet, prozator, traducător, eseist, critic, publicist, editor, preşedintele Filialei Bucureşti ‒ Poezie a Uniunii Scriitorilor din România
