Călcâiul
Am fost la doctor.
‒ Ce vă doare? mă întreabă el.
‒ Călcâiul lui Ahile, îi zic eu.
‒ Care din ele? Stângul sau dreptul? Aveţi reumatism?
‒ Doctore, îi spun eu, Ahile n-avea decât un călcâi. N-am auzit niciodată pe nimeni spunând călcâiele lui Ahile.
‒ Ahile ăsta e războinicul din Iliada? Eroul din războiul troian? întreabă doctorul.
‒ Sigur, îi răspund eu. Ce, aţi mai auzit pe cineva să se numească Ahile?
‒ Ăsta trebuie să fie. Păi, vedeţi? zice doctorul.
‒ Ce să văd?
‒ Dacă era războinic, precis a avut două picioare. În consecinţă, două călcâie. Unde-aţi mai văzut dumneavoastră războinic să ţopăie într-un picior?
Asta m-a cam pus pe gânduri.
‒ Cu tensiunea cum staţi? mă mai întreabă doctorul, notând ceva în fişa de observaţie.
‒ O, n-am treabă cu tensiunea, sunt complet zen. Scot telefonul şi verific pe Google câte călcâie a avut Ahile. M-am lămurit. Ştiţi, domnule doctor, călcâiul lui Ahile e o metaforă. Ahile ăsta era nemuritor, dar avea un călcâi muritor. O vulnerabilitate. Murea doar dacă-l nimerea o săgeată în călcâi.
‒ Aha, o metaforă, aşadar… Păi, eu nu tratez metafore, îmi zice doctorul.
‒ Dar nu metafora vreau s-o trataţi, ci pe mine. Eu sunt pacientul. Ca şi Ahile, şi eu am o vulnerabilitate.
‒ Bateţi câmpii, doamnă!
‒ Păi, vedeţi? zic eu. Asta e vulnerabilitatea mea. Bat câmpii.
‒ Şi vă deranjează asta?
‒ Da, mă deranjează. Râde lumea de mine.
‒ Păi, nu-i mai bateţi, doamnă.
‒ Scrieţi-mi şi mie ceva, o reţetă, că singură nu pot să mă las. Se moare de la bătut câmpii?
‒ Nu.
‒ Dar cititorii mei? Sunt oare în pericol?
Doctorul, scriind reţeta, zice că nu. Aşa cred şi eu. Mai bine să bat câmpii decât să bat apa în piuă. Am luat reţeta şi-am plecat la farmacie.
♦
Un alt punct de vedere
„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.” (Matei 7:7-8)
Ia să vedem, cât adevăr conţine citatul ăsta? Cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are. Aşadar, mai bine nu. Cine caută găseşte. Dar ce găseşti trebuie predat la poliţie. N-ai voie să-l păstrezi. E ilegal. Iar dacă te-apuci să baţi, ce ţi se va deschide? Poate un dosar penal. Dar şi lui Matei ăsta, 7:7-8, pentru instigare.
♦
Mori de vânt
Mi-a zis azi la horoscop să nu mă mai lupt cu morile de vânt. Bună idee, îmi zic în gândul meu, apoi mă uit în jur să văd unde dracu’s morile alea de vânt. Ca să nu mă lupt cu ele, trebuie mai întâi să le localizez, nu? Mă uit în dreapta, în stânga, înainte, înapoi, nici urmă de moară de vânt. Oare ce-ar trebui să fac? Dau un anunţ pe OLX. Cumpăr mori de vânt. Să mori tu? Îmi răspunde unul. N-am primit nicio ofertă. A, ba da, am primit una de prin Olanda. Dar e prea departe ca să mă duc până acolo să nu mă lupt cu ele, numai pentru că a zis Neti la horoscop. Olandezu’ mi-a răspuns că zboară el şi mi-o aduce, pentru că era olandez d’ăla zburător. Dar mama mea îmi zisese mai demult, pe când încă trăia, să n-am încredere în ce promit olandezii că la ce fumează ei nu ştii niciodată unde dai şi unde crapă. Oricum, olandezu’ îmi tot dă mesaje să-mi spună că moara lui e virtuală, aşa că ajunge doar să mi-o imaginez şi moara e deja în curtea mea din Petrăchioaia. Doar să-i virez în cont 3000 de euro, că atât mă costă. Dacă vreau mai multe, îmi face un discount. Adevărul e că citisem şi eu că mintea noastră nu distinge între adevăr şi imaginaţie. Aşa că am zis golăneşte ce PLM şi am comandat două. Că Neti nu zisese să nu mă lupt cu moara de vânt. Aşadar, iau poziţia de meditaţie şi vizualizez cum am în curte două mori de vânt pe care doar le privesc fără să mă lupt cu ele. Iar olandezului i-am dat mesaj să îşi imagineze cum are în cont 6000 de euro. Sunt mână spartă, aşa că n-am beneficiat de discountul promis. Neti avea dreptate. E grozav să nu mori de vânt.
♦
• Am cerut farmacistei Nurofen răceală şi gripă, dar cred că n-a înţeles, că mi-a dat doar răceală şi gripă.
• O majusculă de câteva mii de euro. Una e să-ţi petreci vacanţa în Bermude, alta e să o petreci în bermude.
• Voia să ajungă în America să zgârie nori. Dar a rămas aici să zgârie brânză.
• Ce bogată aş fi dacă fluturaşii din stomacul meu ar fi fluturaşi de salariu…
• Mai periculoşi decât analfabeţii funcţional îmi par analfabeţii funcţionari.
• Nu mai am prieteni imaginari, m-am făcut mare. Acum am prieteni virtuali.
• Dragă Optimistule, Pesimistule şi Realistule, în timp ce voi vă certaţi pe paharul cu apă, eu l-am băut. Semnat: Oportunistul.
• Prin rinichii mei, apa trece, pietrele rămân.
Marilena DUMITRESCU,
dramaturg, prozator, scenarist
