E un caz rarisim să împlineşti opt decenii de viaţă într-o lume atât de agitată şi microbiană, în condiţii de stres maxim, viaţă oferită ca un dar norocoşilor sărbătoriţi.
Anvergura omului şi a regizorului de teatru Mircea Cornişteanu este clădită pe o activitate rodnică, sclipitoare, iconică la un moment dat şi, prin extensie, legendară. Mi-a fost dat şi mie în cele şase decenii de hipnoză teatrală să cunosc aproape toţi marii regizori ai României care au făcut istorie cu spectacolele lor memorabile şi de neuitat, având şi şansa de a-i cunoaşte foarte de aproape pe unii din corifei.
Statura fizică şi artistică de mare forţă a lui Mircea Cornișteanu străbate timpul şi prezentul cu dezinvoltură şi precizie clasică în producerea de spectacole mereu de înalt nivel. Legătura lui cu Teatrul Naţional din Craiova, unde timp de 15 ani a fost director şi regizor simultan, îl apropie de cariera marelui Sică Alexandrescu şi prin dragostea neasemuită faţă de I. L. Caragiale.
Pentru aniversare, a ales celebrele piese scurte ale lui Cehov, Cerere în căsătorie şi Ursul, care pentru mine au fost atât de cunoscute în numeroasele variante de spectacole jucate nu doar la teatrele profesioniste, ci şi la cele de amatori, încât am fost sigur că nu voi vedea nimic nou, dar m-am înşelat! În primul rând, l-am revăzut pe genialul actor Claudiu Bleonţ în două creaţii actoriceşti de cea mai înaltă clasă artistică, lucrate scenic şi comic, alături de doamna Cerasela Iosifescu, soţia regizorului Mircea Cornişteanu, recent magnifică în spectacolul lui Andrei Şerban, Oedip, de pe scena Teatrului „Bulandra”. Pasiunea şi inovaţia artistică sunt numai la îndemâna marilor artişti. Pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, spectacolul Două poveşti de amor a fost un regal comic aplaudat frenetic de publicul spectator. În rolurile secundare, dar fermecătoare din ambele piese a evoluat actorul craiovean Adrian Andone, care a contribuit la magnifica sărbătoare teatrală şi aniversară.
În stilul clasic al regizorului a fost şi scenografia minunată a doamnei Lia Dogaru, fiica marelui actor craiovean Valeriu Dogaru, lângă care am avut bucuria de a sta alături în timpul spectacolului, un actor care mi-a dezvăluit că de ani buni nu şi-a luat concediu de odihnă, preferând să joace nonstop roluri emblematice, încărcate de istoria glorioasă care nu porneşte doar de la Amza Pellea, ci cu mult înaintea lui, de la începutul secolului al XX-lea, cu directorul-prozator Emil Gârleanu, care a avut iniţiativa de a oferi ilustrului Caragiale emigrant la Berlin integrala operei sale comice. Tot la acest teatru a fost jucat ca dramaturg şi celebrul autor al piesei Omul cu mârţoaga, George Ciprian, şi tot aici a fost un fel de guvernator domnul Emil Boroghină, care a creat şi a ţinut în viaţă cu enorm succes naţional şi internaţional Festivalul „Shakespeare” care anul acesta va fi la a 14-a ediţie şi sărbătorind 30 de ani de la prima ediţie. Deci, multă glorie şi istorie la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, la care a avut o contribuţie importantă şi Mircea Cornişteanu!
Sus, pe terasă, un număr mare de actori şi angajaţi ai teatrului, din care nu a lipsit actualul manager general, Alexandru Boureanu, l-au felicitat pe sărbătoritul Mircea Cornişteanu şi, implicit, teatrul românesc contemporan.
Bogata recoltă de spectacole şi premii a domnului Cornişteanu în maratonul teatral al domniei sale poate fi consultată din sursele de arhivă ale teatrelor din România unde a montat, la UNITER şi în istoria vie a teatrului românesc.
Dinu GRIGORESCU
(Foto: Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova)
