Un agreabil spectacol pentru copii şi adulți la Teatrul „Ion Creangă”

AMINTIRI DIN COPILĂRIE după Ion Creangă, scenariul şi regia: Dan Tudor

0
129

La Teatrul „Ion Creangă”, în era telefoanelor mobile care au umplut sala din Piaţa Amzei şi pe care apar tot felul de năzdrăvănii, jocuri, cazinouri, arme de ucidere în masă, filmuleţe deocheate pentru adulţi, la care se uită şi unii copii, revenirea la Ion Creangă şi la puritatea copilăriei din secolul al 19-lea este absolut reconfortantă, iar spectacolul lui Dan Tudor ne demonstrează că nimic nu e îmbrăcat în haine vechi dacă ştii cum să ambalezi povestea în hainele noi ale teatrului.

Primul spectacol este în sală, care se umple treptat de mame, taţi, bunici şi copii care, întrebaţi de pe scenă dacă au mai fost la teatru, susţin într-un cor entuziasmat că au mai fost.

Ceva esenţial din spiritul poporului român, plecând de la costum, opinci şi ajungând la suflet, inundă scrierile marelui prozator plin de umor şi prieten nedespărţit de Eminescu, care ne emoţionează la orice vârstă. În centrul acţiunii este satul românesc, familia românească, copiii românilor, dascălii românilor, preotul satului care este şi primul învăţător, dar mai ales mama. Copilul năzdrăvan este pus pe şotii, dornic de joacă, atras instinctiv de natură, mare amator de cireşe, pe care le sustrage din pomul încărcat, ceea ce mi-a amintit brusc de grădina de cireşi a lui Arghezi, în care autorul nostru clasic nu ezita să iasă cu arma pentru a-şi apăra recolta.

Mi-am adus aminte şi de viaţa aventuroasă a lui Ion Creangă, lipsită de materialism, în care s-a zbătut, de modul cum a fost apreciat de Maiorescu şi de Junimea, de prietenia lui cu rafinatul Mihai Eminescu care i-a savurat povestirile şi de sfârşitul lui, în tutungeria fratelui.

Era un om înalt de peste 1,90 m. Înălţimea lui literară a fost imediat măsurată în discursurile funerare rostite pe o ploaie torenţială, care au creat emoţii în toată ţara. Când mori, eşti apreciat; cât trăieşti, eşti ignorat…

Iată că Teatrul pentru copii „Ion Creangă” s-a celebrat pe sine prin ultima premieră bazată pe Amintirile din copilărie ale marelui prozator şi umorist Ion Creangă.

Fantezia lui Dan Tudor, născut în zodia Gemenilor, se vede în orice montare, fie pentru adulţi, fie pentru copii. El ştie să găsească atât miezul comic, cât şi miezul tragic. Ştie să inventeze gaguri, poante de efect şi de bun gust, aşa cum este pupăza ascunsă în teiul lui Creangă, aşa cum sunt penele smulse din pupăză de năzdrăvanul copilaş, aşa cum sunt scenele de la şcoală, mersul la scăldat şi câte altele. Montarea lui Dan Tudor este expansivă, solară, antrenantă. Nu conţine nimic posac sau tezist. Iar toţi actorii joacă cu o imensă plăcere şi naturaleţe în decorul de culoare roz dominant realizat de Alina Herescu.

Copiii generaţiei digitale, milenialii de ultim moment, au aplaudat cu bucurie spectacolul, dar mai ales pe năzdrăvanul Nică, interpretat cu umor de Alexandru Prica.

Cerasela Popescu a jucat cu aplomb şi autenticitate afectivă rolul mamei, Smaranda.

Alexandra Velniciuc a fost excelentă în rolul Mărioara.

Marius Nănău (Ştefan Apetrei) şi Andreea Mera (Irinuca, Pupăza) au oferit exuberanţă şi fior dramatic.

Cristian Boeriu a asigurat comicul didactic în rolul părintelui Ion şi în cel al cucului.

Ionuţ Antonie (Moş Vasile), Ioana Bîndac (Smărăndiţa), Oliviu-Cristian Bughiu (Dascălul), Marius Boboc (Mogorogea) şi Ana Toda (Măriuca) sunt bine integraţi în poveste şi cu har actoricesc.

Spectacolul este decupat regizoral şi ornamentat cu mici gaguri care îi sporesc acţiunea. Hazul lui Dan Tudor se împrăştie peste tot. Scena de la scăldat este spectaculoasă, unde scenografia oferă chiar undele unui râu în care băieţii stau în pielea goală, apoi umorul continuă zglobiu pe malul apei, unde goliciunea este ascunsă în spatele unui tufiş.

Costumele arhaice româneşti, accesoriile gospodăreşti croite natural, băncile şcolare, cataloagele (folosite şi pentru prins muşte) şi calul cu biciul inclus sunt racordate la realitatea istorică, conţinând molecule de comedie.

Light designul lui Andrei Răduţ a punctat multe momente cu precizie şi umor, punând în lumină valoroasa coregrafie a lui Florin Fieroiu, pe muzica originală a lui Dan Tudor, sub orchestraţia muzicală a lui Vlad Creţu.

Pe scurt, este un spectacol popular, stilizat al unui teatru de veche şi bogată tradiţie şi un succes repertorial.

Pupezele alegorice care apar cu aripi de vultur în acest cuib plin de gingăşia copilăriei au atins corzile sensibile ale părinţilor şi bunicilor din sală, transformaţi timp de 60 de minute în copii. Felicitări!

Cronică de Dinu GRIOGORESCU

(Foto: teatrulioncreanga.ro)

 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE

după Ion Creangă

Scenariul şi regia: Dan Tudor

Scenografia: Alina Herescu

Light desgin: Andrei Răduţ

Coregrafia: Florin Fieroiu

Muzica originală: Dan Tudor

Orchestraţia muzicală: Vlad Creţu

Distribuţia:

Nică: Alexandru Prica

Smaranda: Cerasela Popescu

Mărioara: Alexandra Velniciuc

Ştefan Apetrei: Marius Nănău

Irinuca, Pupăza: Andreea Mera

Părintele Ion, Cucul: Cristian Boeriu

Moş Vasile: Ionuţ Antonie

Smărăndiţa: Ioana Bîndac

Dascălul: Oliviu-Cristian Bughiu

Mogorogea: Marius Boboc

Măriuca: Ana Toda

 

Avatar photo
Dinu Grigorescu (n. 4 iunie 1938, Ploiești, România) este dramaturg, poet, prozator, jurnalist, comentator teatral, editor şi specialist în administraţia publică, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi români din generaţia optzecistă. A publicat 52 de cărţi de teatru, poezie şi proză, 65 de comedii (dintre care i s-au jucat doar 20 ca spectacole scenice, radiofonice, TV şi lecturi) şi 5 volume de critică teatrală. Deţine numeroase premii literare, inclusiv pe cel al Uniunii Scriitorilor pentru cartea de dramaturgie publicată la Editura Academiei în 2021.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments