Şalom Aleihem este un Homer al evreilor din estul Europei, cu extindere globală. Piesele lui exprimă esenţial gândirea evreilor şi, prin extensie, profundul substrat uman al oamenilor de pretutindeni. Şi în comedia muzicală Lozul cel mare luăm cunoştinţă de foarte concretul specific al epocii de final a secolului al 19-lea în zona ucraineană a Rusiei unde există o puternică minoritate etnică. Şalom Aleihem ne oferă întotdeauna cu exactitate caracteristici şi trăiri până la urmă general umane în diferite ipostaze ale personajelor pe care le fotografiază şi le transpune dramaturgic.
În Lozul cel mare există o dublă miză, prima fiind a norocului de a câştiga bani şi cea de a doua a obţinerii unei tinere curtate de doi croitori, câştigătorul fiind stabilit prin tragere la sorţi. Construcţia piesei este impecabilă şi urmăreşte cu măiestrie această dualitate a intrigii dramatice împânzite cu multe momente comice de adevăr uman şi de comic buf valorificate excelent de regizorul Andrei Munteanu.
Spectacolul debutează excepţional din punct de vedere vizual şi muzical cu o scenă de tip Broadway, în care întreaga distribuţie are în spate o minunată feerie scenografică şi muzicală în acelaşi timp. Apoi, aflăm povestea croitorilor care duc o existenţă intens meşteşugărească schimbată radical de câştigarea lozului cel mare. Cel de al doilea act reprezintă scenografic noua situaţie socială a croitorului care a câştigat lozul financiar de 150.000 de ruble, iar al treilea act ne aduce în lumea bancherilor de pe o treaptă superioară la care te împing banii. Ultimul act ne întoarce în croitorie unde se dezleagă intriga amoroasă printr-o simplă tragere la sorţi a fetei pentru unul din cei doi băieţi.
Spectacolul oferă regizorului multe momente de inovaţie comică pe care domnul Andrei Munteanu le valorifică cu precizie. Părinţii fetei şi oamenii din preajma familiei sunt figuri caracterizate printr-o patimă a jocului de teatru care oferă într-adevăr actorilor multiple scene de umor suculent, dar şi de reflexie, cum sunt monologurile cântate ale fetei bătrâne lipsite de noroc, scena cântată de băieţi, de fată şi de cuscru şi nu în ultimul rând de domnul Mihai Ciucă cu eleganţa lui scenică binecunoscută. Există un conglomerat general uman şi evreiesc totodată, al unui Dumnezeu universal.
Cu excepţia actului 2 care trenează la un moment dat din dorinţa de a expanda gagurile, întregul spectacol este unitar, solid şi bine centrat în jurul norocului la bani total aleatoriu şi al norocului ca cineva să-şi găsească sufletul pereche în altcineva.
Întreaga suflare a TES a contribuit la această sărbătoare aniversară care a fost onorată şi de prezenţa ambasadorului statului Israel, domnul Reuven Azar, care s-a adresat doamnei Maia Morgenstern cu felicitări şi publicului pentru aplauze.
Frumoasa poveste cu momente de muzică încântătoare, cu multe ramificaţii s-a bucurat de decorul lui Puiu Antemir, foarte inspirat şi surprinzător, şocant şi luxuriant, dat fiind trecerea personajelor într-o condiţie înaltă de la croitorie la bogăţie şi viceversa.
Spectacolul jucat în limba idiş şi tradus pe prompter de I. Ludo în condiţii mult mai bune decât altădată, dar încă nu perfecte din punct de vedere al vizibilităţii simultane cu urmărirea acţiunii, a antrenat toate talentele artistice şi tehnice pentru acest eveniment artistic aniversar.
Felicitări Teatrului Evreiesc de Stat, doamnei Maia Morgenstern şi minunaţilor artişti, tehnicieni, decoratori, costumieri, muzicieni pentru acest tur de forţă cu o piesă foarte solicitantă, care va avea desigur o mare audienţă la publicul naţional şi internaţional!
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: Oana Monica Nae, Teatrul Evreiesc de Stat)
LOZUL CEL MARE de Şalom Aleihem
Traducerea în limba română: I. Ludo
Regia artistică: Andrei Munteanu
Decor: Puiu Antemir
Asistent decor: Cosmin Stancu
Costume: Mirela Trăistaru
Asistent costume: Miruna Rădulescu
Ilustraţia muzicală: Efim Ciornîi
Orchestraţia: Dragoş Stama
Coregrafia: Lilian Cărăuş
Pregătire muzicală: Antonela Barnat
Distribuţia:
Şimele Soroker – Veaceslav Grosu
Eti-Meni – Geni Brenda Vexler
Beilke – Lorena Luchian
Motl – Andrei Bibire
Kopl – Andrei Miercure
Soloveitşik – Mihai Ciucă
Dl Koltun – Marius Călugăriţa
Solomontşik – Mihai Prejban
Dl Himlfarb – George Remeş
Dl Fain – Nicolae Călugăriţa
Madam Fain – Roxana Guttman
Mendl – Mircea Drîmbăreanu
Perl-chioara – Dorina Păunescu
Iokheved – Alina Tomi
Rubintşik – Darius Daradici
Vigdortşik – Neculai Predica
Băcanul – Nicolae Botezatu
Măcelarul – Viorel Manole
Dl Şraibman – Mircea Dragoman
Erika – Viorica Predica
Lilli – Meda Topîrceanu
Liuba – Luana Stoica
Madam Goldentuler – Christina Cîrcei
O evreică bătrână – Mirela Nicolau
Un croitor bătrân – Lilian Cărăuş
Cu participarea TES ORCHESTRA:
Pian – Mihai Murariu
Vioară – Rodica Gancea, Feras Sarmini
Violoncel – Sergiu Marin
Clarinet – Mihai Pintenaru
Percuţie – Radu Gheorghe
Contrabas – Daniel Ştefănescu
