Multe personalităţi din domeniul artistic, cu faţade atent construite pentru a seduce lumea din jur, au, în intimitate, caractere oribile.
Ultima revelaţie şi dezamăgire de acest tip îl vizează pe Neil Gaiman, autorul britanic în vârstă de 61 de ani, aflat în centrul unui scandal care a zguduit lumea literară, fiind acuzat de comportament sadomasochist, abuz sexual şi manipulare emoţională de către mai multe tinere cu vârste între 20 şi 22 de ani la momentul incidentelor.
Acuzaţiile au fost aduse la lumină de mai multe publicaţii de prestigiu, printre care Rolling Stone, New York Magazine şi Tortoise Media care a realizat o serie de podcasturi fascinante, complet cu mesaje originale de pe WhatsApp şi interpretări ale unor experţi. Aceste relatări au conturat un portret al unui bărbat cu o influenţă imensă, dar care ar fi abuzat de puterea sa pentru a crea relaţii degradante fizic şi emoţional cu fete cu până la 40 de ani mai tinere. Podcasturile Tortoise Media ridică întrebări de mare fineţe despre consimţământ, responsabilitatea morală şi abuzul de putere în lumea marilor autori.
Neil Gaiman a scris aproape 50 de cărţi, inclusiv American Gods, Coraline şi Good Omens, precum şi seria de benzi desenate The Sandman. Gaiman a fost o figură centrală în cultura pop timp de mai multe decenii şi are milioane de fani pe care i-a dezamăgit. Adaptările sale pentru televiziune şi film l-au consacrat ca pe unul dintre cei mai influenţi creatori ai vremurilor noastre. Cine nu le-a văzut le poate urmări pe Netflix. În România, este publicat la editura Art.
Primele declaraţii publice împotriva lui Gaiman au apărut anul trecut. În 12 ianuarie 2015, New York Magazine a publicat un expozeu care detaliază acuzaţiile vechi şi noi pe care mai multe tinere le-au adus împotriva autorului. Articolul se bazează pe informaţii din podcastul în şase părţi Master: The Allegations Against Neil Gaiman, lansat în iulie şi august 2024 de Tortoise Media. Femeile au vorbit despre Gaiman care le cerea să-l numească „stăpân” şi le obliga să întreţină relaţii sexuale violente şi degradante, manipulându-le cu aşa-numita pozitivitate sexuală care menţine că niciun act, oricât de degradant, nu este corect sau incorect „dacă e de comun acord”. De obicei, una din părţi, victima, este fraierită că este de acord şi că totul este okay. Fetele erau foarte tinere, una chiar virgină.
Acuzaţiile împotriva lui Gaiman
Conform Tortoise Media, opt femei au afirmat că Neil Gaiman a comis acte de agresiune sexuală şi comportament sadomasochist neconsensual. Acuzaţiile includ relatări grafice despre constrângeri emoţionale şi fizice, precum şi despre atingeri neconsensuale, unele de mare violenţă. Una dintre victime, sub pseudonimul „Claire”, a povestit că autorul a exercitat presiuni psihologice pentru a participa la acte sexuale dureroase, într-un context care a depăşit limitele consimţământului. Aceste acte au fost descrise ca incluzând elemente de dominare care depăşeau un consens clar exprimat de către partea vulnerabilă.
Un alt caz relatat de New York Magazine o implică pe Scarlett Pavlovich, o fostă bonă pentru copilul de patru ani al lui Gaiman şi al fostei sale soţii, Amanda Palmer. Pavlovich, virgină la data când l-a cunoscut, a susţinut că Gaiman a agresat-o sexual imediat şi apoi în mod repetat, inclusiv în prezenţa fiului autorului de 4 ani. Ea a descris un episod specific în care autorul a folosit limbaj manipulator pentru a-i submina opoziţia, creând un mediu de intimidare psihologică care a făcut dificilă refuzarea avansurilor sale. Pavlovich a mai menţionat că a fost supusă la acte de mare degradare, autorul promiţându-i „protecţie” într-un moment de viaţă când era foarte vulnerabilă. În realitate, tânăra a fost transformată în „porcul sexual al autorului”, supusă la acte oribile, iar protecţia promisă nu s-a materializat niciodată. În final, autorul i-a plătit chiria pentru şase luni în schimbul unui „Acord de confidenţialitate” (NDA) care să o prevină să discute povestea lor.
Caroline Wallner, fostă chiriaşă a autorului, a afirmat că acesta a exercitat presiuni pentru a obţine favoruri sexuale în schimbul găzduirii sale continue. Wallner a menţionat că Gaiman folosea promisiuni şi ameninţări subtile pentru a o convinge să accepte cerinţe care depăşeau limitele acceptabile.
Mai mult, experţii Tortoise Media au subliniat utilizarea unui control coercitiv subtil, dar persistent, care a redus capacitatea victimelor de a refuza într-un mod liber. Podcastul lor a explorat problemele fascinante şi complexe ale dinamicilor de putere, relevând cum limitele consimţământului pot fi erodate în contexte de influenţă asimetrică. Aceste detalii evidenţiază modul în care o persoană cu putere semnificativă poate utiliza poziţia sa pentru a controla acţiunile altora.
Controlul coercitiv se referă la un tip de manipulare emoţională şi psihologică care reduce autonomia şi libertatea victimei. Acesta poate include ameninţări, izolare, umilinţe sau alte comportamente care duc la subminarea voinţei unei persoane. În cazurile raportate de Tortoise Media, victimele au fost supuse unor presiuni constante pentru a accepta situaţii care le-au diminuat treptat puterea de a refuza. Într-un context cultural, această dinamică este amplificată de puterea şi influenţa unei figuri publice, cum ar fi Gaiman.
Astfel, cazurile ca acesta nu sunt doar despre acţiuni individuale, ci şi despre cum comunitatea literară şi artistică poate deveni un teren fertil pentru comportamente abuzive. Este esenţial ca victimele să fie sprijinite să vorbească fără teamă de represalii. În mărturiile şi mesajele de pe WhatsApp, Gaiman apare ca un Harvey Weinstein mai atractiv şi mai dotat în domeniul manipulării, care a estompat mai bine graniţele dintre abuz şi seducţie.
Poziţia lui Neil Gaiman
Neil Gaiman a negat vehement toate acuzaţiile de agresiune sexuală sau comportament neconsensual. Într-o declaraţie publică, autorul a afirmat: „Nu am fost niciodată implicat în activităţi sexuale neconsensuale cu nimeni. Niciodată”. El a recunoscut că unele dintre relaţiile sale au implicat elemente de BDSM, dar a subliniat că acestea au fost complet consensuale şi „păreau pozitive şi fericite din ambele părţi”.
Potrivit mărturiilor victimei Scarlet, violate, care a vomat de durere, aceasta a fost obligată să lingă voma de pe genunchii lui drept pedeapsă. Alteori, victimele trebuia să facă lucruri şi mai groaznice pe care decenţa ne împiedică să le descriem.
Până acum, impactul asupra carierei sale a fost semnificativ. Milioanele lui de fani s-au distanţat de el, iar proiectele majore, inclusiv sezonul al treilea din Good Omens şi adaptarea Disney a romanului The Graveyard Book, au fost suspendate. Netflix a amânat producţia la Dead Boy Detectives, iar partenerii săi editoriali, precum editura Deep Vellum din Texas, SUA – cunoscută şi pentru publicarea lui Mircea Cărtărescu –, au început să reevalueze relaţia cu autorul. Surse din interiorul industriei sugerează că mai multe case editoriale iau în considerare suspendarea contractelor existente.
Conexiuni cu alţi scriitori acuzaţi
Cazul lui Gaiman nu este unic în lumea literară. Autorul Junot Díaz a fost acuzat în 2017 de comportament sexual neadecvat şi agresiune verbală faţă de mai multe femei, ceea ce a dus la suspendarea sa temporară din funcţia de preşedinte al Pulitzer Prize Board. Díaz a negat acuzaţiile, dar impactul asupra reputaţiei sale a fost considerabil, mai ales într-o epocă în care mişcările #MeToo au adus în prim-plan abuzurile de putere din cultură şi arte.
De asemenea, scriitorul canadian Steven Galloway a fost acuzat de abuz sexual şi comportament intimidant, cazuri care au generat dezbateri despre protecţia instituţiilor literare faţă de personalităţi problematice. Procesul său legal a subliniat complexitatea dovedirii acuzaţiilor, mai ales în lipsa martorilor direcţi, dar impactul public asupra carierei sale a fost devastator.
Un alt exemplu este laureatul Nobel Peter Handke, ale cărui trecut controversat şi atitudini despre consimţământ au provocat critici ample. Mai specific, unele acuzaţii în privinţa sa includ elemente de dominare emoţională care au fost percepute ca parte a unei dinamici coercitive similare cu ceea ce se menţionează în cazul lui Gaiman.
Un caz notabil este cel al dramaturgului şi regizorului John Patrick Shanley, acuzat în mai multe rânduri de abuzuri sexuale asupra unor fete, tinere actriţe aspirante la glorie, pe care le-a supus la tratamente sadomasochiste de mare cruzime. Relatările victimelor subliniază teme similare de coerciţie şi abuz de putere, care reflectă o dinamică toxică des întâlnită în lumea artistică.
Reacţiile industriei şi tăcerea mass-media
Până la articolele publicate de New York Magazine şi Rolling Stone, mass-media a evitat învinovăţirea directă a lui Gaiman, probabil din cauza statutului său iconic în cultura pop. Abia prin eforturile jurnalistice independente, precum cele ale Tortoise Media, acuzaţiile au fost aduse la lumină. Această tăcere sugerează o reticenţă generalizată de a pune sub semnul întrebării comportamentele unor figuri cultural dominante care au devenit un brand în care au investit multe instituţii.
Scriitoarea J. K. Rowling, o personalitate cunoscută pentru poziţiile sale curajoase de principiu, a declarat pe X că „Lumea literară, care a avut multe de spus despre Harvey Weinstein înainte ca el să fie condamnat, a fost ciudat de tăcută în faţa multiplelor acuzaţii aduse lui Neil Gaiman de către tinere femei care nu îl întâlniseră niciodată, dar care – ca şi în cazul lui Weinstein – spun poveşti remarcabil de similare”. Autoarea seriei de romane „Harry Potter” a scris pe X (fostul Twitter) chiar în ziua în care a fost publicat articolul din New York Magazine.
Cariera lui Neil Gaiman pare total compromisă.
Revista RINOCERUL
(Foto: Jamie McCarthy/ Getty Images, pentru Writers Guild of America East)
