Dinu Grigorescu: Un „antimodern”

Ecouri de la cititori

0
78

Exclusă din rubricile tabloidelor, critica de teatru, una din formele specializate ale jurnalismului cult, părea condamnată, în acești ani ai surdităților culturale, declinului ireversibil.

Și totuși, în acest climat ostil, revista Rinocerul, refractară marketingului publicitar, reușește miraculos să se autolegitimeze ca pol estetic, independent de mentalul telegenic al manelizărilor parfumate, autoproclamate chintesențe ale noului intelectualism.

Artizanul conceptului editorial, Dinu Grigorescu, el însuși dramaturg, prozator, poet și eseist, un Don Quijote care refuză afazia valorilor, fidel rațiunii estetice, nu a cedat maladiei prostului gust.

Hamletic și oedipian, Dinu Grigorescu își scurtează interlocutorul, nou sau vechi amic, scanându-i în fracțiuni de scundă gândurile, preferințele, argumentele și idealurile artististice.

Entuziast în ierahiile valorice și reticent față de experimentele care mistifică spectacolul scenic, criticul este omul măsurii, al artei care nu se raportează la puterea de cumpărare și la prețul biletelor, și nici la jandarmeria alianțelor pro și contra.

Autoritatea sa provine din fermitatea non-negociabilă a esteticului și în refuzul radical al tentațiilor pentru vulgaritatea exorbitantă.

Ceea ce interesează nu este râvnitul statut de ghid tutelar, ci vizibilitatea valorică a regiei și a interpretării dramatice, a dimensiunii lor performative de care depinde succesul și audiența.

Între populismul periferiilor și elitismul doct, revista Rinocerul propune o a treia cale, acel dialog creator-critic-spectator care implică filtrul apreciativ, imun bagatelizărilor virale ale judecăților individuale, capabil să discearnă între notorietatea esteticului și show-ul grotescului cotat la bursa vedetismului stradal.

Limbajul criticului rămâne de invidiat. Ironie fină, politicoasă, strecurată într-un stil epurat de malițiozități, încât fragilitățile artistice să nu se simtă ofensate; repetându-ne obligația de a iubi teatrul, refractar comerțului

bulevardier, urâtului visceral și somnolenței actului critic, onorând inteligența creativă și blamând mondenitățile și geniile de mahala, histrionismul și excesul de caricatură, Dinu Grigorescu oferă imaginea intelectualui reflexiv care își dedică energiile și experiența de dramaturg și critic, inovând în fiecare ediție a revistei confesiuni empatice între arta teatrului și spectator, atât de necesare descurajării triumfalismului obscen.

Rodul culturii teatrale vizează în pledoariile sale eseistice cultul priceperii de a evalua produsul artistic în formele lui dramatizate, identificarea factorilor care devalorizează subiectul și intriga textului, prețuirea semnificațiilor emoționale și estetice, sinonime pentru creativitatea umană și la fel de captivante intelectual.

Expertiza sa nu demolează, rostul ei este să construiască, să clarifice actul regizoral și metamorfozele eroului dramatic, civilitatea adevărurilor incomode întrezărind deopotrivă creatorul și omul de spirit.

Pentru râvna și talentul care au modificat percepția criticii de teatru ca instituție cu vocație negativă, defavorabilă, insultătoare, nedreaptă și compromițătoare, într-o dimensiune pozitivă, Dinu Grigorescu nu primește niciun leu. Covrigul costă deja 4 lei. Modest cum a fost în întreaga sa viață, criticul nu-mi va da dreptate, pentru simplul motiv că încăpățânarea sa costă mai mult.

Al. Gavrilescu,

istoric literar, critic și autor, cel mai recent, al volumului de eseuri Democrația sunt eu, care va apărea la Editura SemnE

Subscribe
Notify of
guest

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments