Dramatizarea celebrului roman omonim al lui Charles Webb de Terry Johnson şi a scenariului cinematografic de imens succes mondial de Calder Willingham şi Buck Henry, în traducerea lui Petre Bokor şi regia rafinatului regizor Vlad Massaci
Înainte de toate, trebuie să remarcăm revigorarea Teatrului „Alexandru Davila” ce aparţine Consiliului Judeţean Argeş, prin numirea în calitate de director-manager a domnului Dan Tudor, reputat actor al Teatrului Naţional din Bucureşti şi unul dintre cei mai galonaţi regizori de comedie din România. Două festivaluri şi un şir de premiere care au umplut aproape până la refuz frumoasa sală a teatrului piteştean marchează fără nicio îndoială că omul sfinţeşte locul şi că specialistul ştie ce face!
Acum, a venit rândul domnului Vlad Massaci, un mare regizor al ţării, să prezinte publicului o piesă de repertoriu care în anii ’60 a făcut mare vâlvă în lumea literară şi cinematografică datorită unei naraţiuni foarte simple şi pe înţelesul tuturor, care se axează pe tânăra generaţie a acelui moment, dar valabilă în toate treptele istorice şi pe toate meridianele geografice, având în centrul atenţiei un absolvent de facultate, un băiat sportiv şi valoros, provenit dintr-o familie ce îşi permite un trai decent, o locuinţă dotată cu grădină şi piscină.
Este o dramaturgie de tip popcorn destinată unui public universal şi focusată numai pe o intrigă amoroasă în care tânărul Benjamin, absolvent de colegiu, din clasa medie şi bine educat, este sedus de mama unei fete, o anume doamnă Robinson, aflată într-un mariaj osificat, dornică de sex şi de aventură, iar lovitura de teatru constă în împrejurarea că tânărul sedus se va îndrăgosti de fiica femeii, o tânără studentă pură şi candidă, care este pusă într-o situaţie imposibilă. Fata, pe nume Elaine, avea deja un pretendent, pe Carl, student în ultimul an la Medicină, şi deja îmbrăcase rochia de mireasă într-o biserică prezbiteriană.
Dialogul este scurt şi numai la obiect, fără paranteze la mediul social, doar cu trimiteri strict necesare care dezvoltă un strat consistent al societăţii americane, însă fără implicaţii de ordin social, politic sau etnic. Textul este extras sub formă de dramatizare din corpul romanului care inspiră scenariul şi se datorează regretatului regizor româno-canadian Petre Bokor, filmul inspirat din această naraţiune de mare succes în epoca anilor ’60 fiind încununat cu numeroase premii.
Deşi a trecut peste jumătate de secol, povestea îşi menţine actualitatea, intensitatea dramatică şi justificarea includerii acestei aventuri cu peripeţii de familie absolut credibilă în repertoriul teatrului la secţiunea de divertisment. Spectacolul poartă indubitabil pecetea abilităţii şi fanteziei echilibrate şi bine calibrate a unui regizor extrem de experimentat cum este Vlad Massaci, secondat de scenografa Irina Chirilă.
Scris într-o manieră direct scenaristic, cu un limbaj strict cotidian, de comunicare între personaje, fără arabescuri stilistice, textul oferă prilejul unui spectacol curat, aerisit de complicaţii, axat numai pe dinamica mişcării şi a întâmplărilor care se succed filmic în spaţiul de familie şi în zona adiacentă, la un motel, însoţit de o muzică surescitantă, de provenienţă americană, care place tuturor şi nu supără pe nimeni, ba dimpotrivă, susţine romantismul acolo unde este cazul. Muzica amplifică sonor începutul şi mai ales sfârşitul, având multe intervenţii pe parcurs în legarea scenelor fragmentate scenaristic, şi asigură un ambalaj sclipitor pentru text, ca o marfă de consum.
Dintr-un anumit punct de vedere, putem spune chiar că e o piesă romantică juvenilă plăcută, în ciuda neplăcutei posturi morale în care se situează doamna Robinson şi tânărul Benjamin, fapt ce asigură fluenţa întregii naraţiuni urmărite cu multă atenţie de publicul spectator din toate generaţiile.
Mâna unui mare regizor se cunoaşte imediat şi acest lucru s-a văzut de cum am intrat în sală. În faţa scenei, pe cortina diafană, se succed precum clipirile ochilor proiecţii acvatice cu peşti de diferite dimensiuni care se mişcă într-un acvariu cu vegetaţie, fără niciun fel de comentariu, doar cu note muzicale discrete, cochete, ce farmecă de la bun început spectatorii. Scenografia aceasta nu am văzut-o niciodată şi ea se încadrează în actualul moment scenografic din lumea teatrului, unde manevrele vizuale şi tehnica video au un cuvânt tot mai mare de spus în efectul final al unui spectacol. Scena în sine conţine o singură canapea şi un fundal alb cu mai multe deschideri, uşi care duc spre camere, spre baie şi spre alte spaţii de joc invocate în text, ceea ce creează o mare simplitate şi claritate în intrarea, ieşirea şi dezvoltarea personajelor pas cu pas şi pune în valoare capacitatea actorilor, talentul, bucuria acestora de a juca roluri care evident le plac şi de a provoca reacţii publicului.
Pe tot parcursul de aproape două ore al spectacolului, binomul aristocratei regii a lui Vlad Massaci şi al frumoasei scenografii a Irinei Chirilă, care este angajata Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, s-a dovedit fructuos şi de bun gust desăvârşit, dar remarcăm şi măiestria şi nobleţea coregrafiei lui Florin Fieroiu. Cu aceste premise asigurate din start şansele de succes au fost valorificate foarte exact de către cei şapte actori, în prestaţiile lor livrând fiecare un portret, o atmosferă, un destin.
Inserţiile comice savurate de public ascund, de fapt, o dramă dublă de familie a celor două familii prietene de o viaţă care se trezesc brusc în faţa unei situaţii imposibile şi foarte greu de gestionat.
Actorii talentaţi, bine îndrumaţi şi aruncaţi în acest acvariu de familie sugerat şi prin pasiunea nautică de scafandru a tânărului erou realizează un spectacol unitar, savuros, dar şi dureros în finalul sugerat excepţional prin proiecţiile video.
În rolul tânărului Benjamin Braddock, a fost foarte bine ales actorul Şerban Ghilvaci, conform cu cerinţele deţinătorului rolului, atletic, mobil, carismatic, atractiv pentru genul feminin de toate vârstele. Actorul se remarcă prin trăirea unor sentimente profunde, dar diferite de la un moment dramatic la altul, traversând cu siguranţă teritoriul timidităţii juvenile pentru a pătrunde chiar agresiv în intimitatea eternului feminin atunci când a fost cazul. Parteneriatul cu interpreta doamnei Robinson, Ioana Flora, o actriţă suplă, brunetă, focoasă în costumaţia şi în absenţa acesteia, se dovedeşte a fi pilonul întregului spectacol. Multe scene în doi, scrise admirabil prin sinceritate, trec uşor în sufletul publicului. Mereu cu eleganţă, sub orice fel de suspiciune imorală, scenele de intimitate au comicitate şi ascunzişurile necesare menţinerii nonstop a bunului gust. Amândoi actorii comunică chiar şi atunci când sunt în contradicţie de vârstă şi de concepţii.
Elaine, fiica doamnei şi domnului Robinson, este interpretată la premieră de Luana Lute, fiind contrapunctică faţă de mama sa, blondă şi diafană, sensibilă şi torturată la un moment dat de paradoxul situaţiei erotice din familie. Actriţa deţine resurse dramatice pe care le dovedeşte din plin în scenele regizate cu mare măiestrie de Vlad Massaci.
În rolul mamei, Ioana Podăreanu confirmă calităţile relevate în alte spectacole vizionate la Teatrul „Alexandru Davila”, deşi rolul este mai telegrafic, dictat numai de necesităţile unor momente de legătură între personaje. Lucrurile se învolbrează puternic înspre final, iar momentul înainte de sfârşit este poate cel mai bun din întregul spectacol.
Experimentatul şi chipeşul actor Robert Tudor este tatăl sever, dar bine intenţionat, preocupat de viitorul copilului său, fiind tipul omului care a reuşit în viaţă să atingă un nivel mediu de bunăstare şi de bună dispoziţie.
În plan secund, apare domnul Robinson, elegant, cu papion, interpretat cu precizie de Gabriel Gheorghe în momentele oferite de scenariu.
În triplu rol, de recepţioner la hotel, psiholog şi preot, actorul Gogu Preda asigură pitorescul adiacent acestor profesii.
Într-o formă prescurtată de varianta scenică, dansatoarea de striptease portretizată de către Andreea Drugulescu este spectaculoasă.
Pe pământul solid al realismului american calcă, aşadar, câteva personaje veridice, nesofisticate, de diferite vârste şi la diferite nivele de înţelegere, care împreună oferă publicului 100 de minute de divertisment reflexiv şi teatrului piteştean un nou spectacol de succes.
Deşi piesa nu reflectă o realitate românească specifică prin trăiri şi replici autohtone, care să captureze mult mai uşor interesul publicului, formatul şi prestigiul internaţional al textului plin de adevăr american, dar şi de adevăr general uman este pe placul spectatorilor şi justifică fără îndoială efortul artistic şi speranţa unei longevităţi repertoriale.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti, arhiva D.G.)
ABSOLVENTUL
Adaptare de Terry Johnson, un text bazat pe romanul lui Charles Webb şi scenariul filmului de Calder Willingham şi Buck Henry, prin aranjament special cu StudioCanal, traducere de Petre Bokor
Distribuţia:
Benjamin Braddock – Şerban Ghilvaci
Doamna Robinson – Ioana Flora
Elaine – Andreea Drugulescu/ Luana Lute
Mama – Ioana Podăreanu/ Daniela Butuşină
Tata – Robert Tudor
Domnul Robinson – Gabriel Gheorghe
Recepţioner, psiholog, preot – Gogu Preda
Dansatoarea – Andreea Drugulescu/ Luana Lute
Regia artistică: Vlad Massaci
Scenografia: Irina Chirilă
Coregrafia: Florin Fieroiu
Video: Vlad Cocieru, Pia Massaci
