Ziua a cincea a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti a inclus în program spectacolul Tot aici, anul viitor, piesă scrisă de dramaturgul canadian Bernard Slade după reţeta comediilor comerciale de succes şi de bun-gust în stil american, aducând în faţa spectatorilor tema adulterului dublu al unor parteneri de ocazie care se întâlnesc întâmplător, se iubesc şi se potrivesc sentimental şi sexual, fără a-şi distruge însă familiile oficiale.
Fiecare îşi păstrează identitatea conjugală intactă, conservându-şi familia, copiii şi sentimentele iniţiale într-o adevărată conservă a timpului, mulţumiţi de aventura care se repetă anual, în acelaşi loc, ca un ritual sentimental de weekend. El vine cu afaceri, ea vine aparent pentru reculegere la mănăstire şi iertarea păcatelor.
Spectacolul debutează cu o scenă de dragoste intensă, poate chiar insuficient exploatată scenic faţă de setea afectivă şi fizică a personajelor, care caută unul în celălalt ceea ce partenerii oficiali nu le mai pot oferi la vârsta maturităţii. Cei doi sunt simultan imorali şi morali, întrucât relaţia lor clandestină nu distruge familiile din spate, ci funcţionează ca o vacanţă sentimentală anuală pe care ambii o acceptă şi o cultivă.
Piesa, desfăşurată pe parcursul a peste cinci decenii, este construită pe psihologia personajelor şi pe detalii realiste şi naturaliste, având o structură epică transpusă în dialoguri şi scene calde sau tensionate, care culminează inclusiv cu momentul în care femeia rămâne însărcinată, iar el, temându-se de apropierea excesivă, îi provoacă indirect avortul.
Povestea nu coboară în tragedie şi nici în dramă pură; este mai curând o melodramă plină de viaţă, exuberanţă şi nostalgie, structurată în şase etape ale existenţei celor doi amanţi, care transformă treptat adulterul într-o veritabilă căsnicie paralelă. În fundal, familiile oficiale îşi continuă existenţa, cu traume, nevroze şi compromisuri, în timp ce relaţia clandestină capătă stabilitatea unei instituţii afective.
La un moment dat, cei doi îşi pun întrebarea inevitabilă: cine va muri primul şi cum va afla celălalt? Nu există martori ai acestei poveşti şi nici garanţii. În final, bărbatul dispare, iar femeia rămâne singură, asemenea statisticilor demografice universale.
Comedia se insinuează permanent în terenul dramei, prin situaţii hilare şi replici de bun-gust, fără accente sociale sau politice evidente. Dramaturgul ştie bine lecţia teatrului comercial american: nu intră în conflict cu cenzura şi nici cu publicul larg.
Regizorul este şi actorul principal al spectacolului, Cosmin Creţu, susţinând un rol dificil, de lungă durată, structurat pe etape de viaţă marcate ingenios prin proiecţii video ale societăţii americane, însoţite de acordurile celebrelor orchestre şi cântece postbelice. Pe ecran apar politicieni, vedete, oameni obişnuiţi şi imagini ale marilor metropole americane, într-o cavalcadă retrospectivă care oferă consistenţă şi atmosferă întregului edificiu dramatic.
Cei doi actori, Gianina Iconaru (Doris) şi Cosmin Creţu (George), realizează un cuplu aventuros şi misterios, iar finalul produce o răsturnare subtilă de situaţie: după ce el rămâne văduv, îi cere amantei să-i devină soţie legitimă. Eliberată de obligaţiile familiale, femeia refuză însă căsătoria, motivând că întreaga lor relaţie de o jumătate de secol a fost deja, în fond, o adevărată căsătorie în afara legii.
În rolul feminin, Gianina Iconaru parcurge un veritabil maraton actoricesc pe drumul sinuos al unei vieţi duble, dovedind expresivitate şi naturaleţe aproape de perfecţiune. Actriţa traversează cu dezinvoltură şi profunzime întreaga gamă de trăiri, susţinând aproape 150 de minute de spectacol cu o energie remarcabilă.
Ambii actori se completează reciproc şi susţin o construcţie dramatică profund umană, veridică şi paradoxală, într-un ritm scenic alert.
Piesa nu conţine idei filosofice majore şi nici inovaţii teatrale spectaculoase, dar este fluid construită şi foarte bine lustruită dramaturgic.
Decorurile ar fi putut avea mai mult rafinament, în special în prima parte a spectacolului, unde spaţiul scenic sugerează mai degrabă un hotel de duzină decât universul confortabil al unei clase de mijloc americane. În partea a doua însă, tensiunea şi eleganţa cresc considerabil, inclusiv prin costume şi atmosferă, apropiind spectacolul de farmecul marilor filme şi piese americane de altădată.
Rezultatul este un spectacol de actori izbutit artistic, care provoacă emoţie şi menţine interesul unui public profund ataşat de întreaga aventură sentimentală.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Tot aici, anul viitor
de Bernard Slade
Traducerea, adaptarea, regia artistică şi scenografia: Cosmin Creţu
Light design: Natu Nicolae
Sound design: Cristian Pasc
Distribuţia:
Doris – Gianina Iconaru
George – Cosmin Creţu
Producător: Teatrul de Artă Deva
Data premierei: 2 martie 2025
