Piesa excelentului comediograf Dinu Grigorescu, autor a nenumărate texte dramatice acide despre actualitate, a spart barajul pe care directorii actuali de teatre l-au instalat pieselor scrise de dramaturgi români despre perioada de tristă amintire a comunismului.
Ultima cafea cu Iuliu Maniu vorbeşte în termeni răspicaţi despre crima făcută împotriva unuia dintre oamenii politici de frunte ai României şi adiacent împotriva familiei autorului şi chiar a autorului însuşi. S-a întâmplat ca tatăl dramaturgului, membru PNŢ de frunte, să fie prezent, invitat la o cafea, în casa lui Iuliu Maniu în ziua arestării sale, şi de aici apar triste întâmplări, precum condamnarea la închisoare atât a liderului PNŢ-ist, cât şi a tatălui autorului şi reverberaţiile ulterioare asupra fiului acestuia din cauza originii sale „nesănătoase”, care nu a fost lăsat să se înscrie la Facultatea de Drept, fiind obligat să se angajeze ca muncitor necalificat.
Spectacolul la care am asistat este, de fapt, o reconstituire scenică a unei imprimări radio realizate de regizorul Mihai Lungeanu cu excelenţi actori din trupa Teatrului Naţional: Mircea Rusu (Iuliu Maniu), Marius Bodochi (Constantin I. C. Brătianu), Armand Calotă (Tatăl), Lari Giorgescu (Fiul), Magda Catone (Mama), Adela Mărculescu (Bunica), Costina Cheyrouze (Nora avocatului), Brânduşa Mircea (A doua soţie a avocatului), Răzvan Popa (Anchetatorul), Alexandru Georgescu (Judecătorul), Alexandru Bindea (Procurorul), Eugen Cristea (I. L. Caragiale), Eduard Adam (Filatorul), Marcelo-S. Cobzariu (Primul gardian, Autopsierul), Dorin Andone (Arhivarul), Mihai Verbiţchi (Cabanierul), Dragoş Ionescu (Profesorul), Andrei Finţi (Al doilea gardian), Daniel Badale (Medicul), Oana Constantinescu (Muzeografa).
Faptele sunt prezentate sec, dur, ca într-un document de arhivă, fără înflorituri, fără exagerări, aşa cum s-au întâmplat. Iuliu Maniu a murit în închisoare, bolnav grav, în urma unor aberante acuzaţii la un proces măsluit. Tatăl scriitorului, avocatul Paul Grigorescu, după ani de închisoare la Jilava, Gherla, Râmnicu Sărat, Periprava etc., a fost eliberat în urma amnistiei din 1964. Fiul său, Dinu Grigorescu, a reuşit totuşi să termine Facultatea de Drept, la fără frecvenţă, dar i s-a refuzat dreptul de a profesa în justiţie. Acum, cu acest text adus la luminile rampei, după părerea mea excepţional, Dinu Grigorescu îşi face datoria faţă de sine şi faţă de adevărul istoric. Felicitări!
Spectacolul (scenariul şi regia: Mihai Lungeanu) a avut ritmul unei transmisiuni radio de acum câţiva ani, acţiunea desfăşurându-se acum la vedere, fiecare actor având la dispoziţie un microfon pe stativ, urmărit de o întreagă echipă tehnică, exact ca la înregistrările radio – Lucian Maxim (muzică live), Anca Constantin (producţia), Viorel Florea (regia tehnică), Liliana Hodorogea (regia de studio), Dorel Sidoroff (regia de sunet), Sebastian Gherman (proiecţii video), Mihai Rădinoiu (operator video). În unele momente se proiectau pe un ecran figurile atât ale unor personaje istorice, cât şi ale interpreţilor, ceea ce a dat realizării aerul unui spectacol de teatru document.
Dar apariţia în scenă, la un moment dat, a unor personaje extrem de secundare (tehniceni radio) nu face decât să slăbească atenţia spectatorului şi să lungească inutil lucrarea.
Au ieşit în evidenţă figura de martir a liderului ţărănist Iuliu Maniu (Mircea Rusu) şi chipul expresiv al personajului Fiul (interpretat emoţional de actorul Lari Giorgescu).
Este de apreciat rigurosul Program de sală plin de informaţii istorice editat de echipa tehnică a TNB.
Cronică de Candid STOICA, actor, regizor, dramaturg, cronicar teatral
(Foto afiş: tnb.ro; foto spectacol: Vlad Lungu)
