LONDRA – În mai 2026, premierul britanic Keir Starmer se confruntă cu o revoltă masivă din partea populației și a propriului partid, Partidul Laburist. Situația este rezultatul unor decizii guvernamentale clare care au contrazis promisiunile din campania electorală din 2024, au scăzut nivelul de trai și au redus direct puterea de cumpărare a cetățenilor.
Mărirea taxelor prin schema salariilor mărite doar pe hârtie
În campanie, Starmer a garantat că nu va mări impozitul pe venit. În realitate, guvernul său a folosit o metodă ascunsă numită „fiscal drag”.
Mecanismul este următorul: statul stabilește prin lege că până la o anumită sumă câștigată nu plătești taxe, iar peste acea sumă intri la un impozit mai mare. Din cauza inflației, prețurile au explodat, așa că firmele au mărit salariile oamenilor cu câteva lire, doar ca aceștia să poată supraviețui. Guvernul lui Starmer a refuzat intenționat să mărească limitele de taxare proporțional cu inflația, lăsându-le blocate la un nivel vechi.
Rezultatul a fost o dublă lovitură financiară pentru populație:
-
- Scăderea banilor disponibili: Deși pe hârtie oamenii aveau salarii mai mari, în realitate au trecut în categoria celor „bogați” și statul le-a luat automat un procent mult mai mare din bani. Rezultatul net a fost reducerea directă a banilor lichizi care le mai rămâneau angajaților în mână.
- Colapsul puterii de cumpărare: În paralel cu taxele mai mari, prețurile la alimente și utilități au crescut mult mai rapid decât salariile. Astfel, puținii bani care supraviețuiau impozitării masive cumpărau mult mai puține bunuri în magazine decât în anii trecuți.
Această strategie a fost percepută ca o metodă ascunsă de a finanța bugetul pe seama salariaților, încălcând direct promisiunea de a nu mări taxele.
Tăierea ajutorului de încălzire pentru pensionari
O altă măsură cu impact social dur a fost eliminarea ajutorului de iarnă pentru combustibil (Winter Fuel Payment) pentru aproximativ 10 milioane de pensionari. Guvernul a justificat tăierea prin necesitatea de a acoperi un deficit bugetar de 22 de miliarde de lire.
În aceeași perioadă însă, executivul a alocat miliarde de lire pentru a acoperi măririle salariale cerute de sindicatele din sectorul public, care finanțează direct Partidul Laburist. Această redistribuire a fondurilor a demonstrat electoratului că guvernul a sacrificat siguranța materială a pensionarilor pentru a-și plăti sprijinul politic primit de la sindicate.
Impunerea taxei de moștenire enorme pe fermele de familie
Modificarea regimului fiscal pentru proprietățile agricole (Agricultural Property Relief) a provocat proteste masive. Guvernul a introdus o taxă de moștenire de 20% pentru fermele care depășesc valoarea de un milion de lire.
Deoarece utilajele, clădirile și terenurile cumulate depășesc ușor această sumă în majoritatea cazurilor reale, măsura obligă moștenitorii să vândă părți din pământ pentru a putea plăti statul. Fermierii au ieșit cu tractoarele pe străzi, arătând că această taxă fragmentează exploatațiile agricole și lovește direct în producția internă de alimente.
O justiție nedreaptă: Pușcărie pentru opiniile incomode, libertate pentru criminali
În timpul revoltelor violente anti-imigrație – izbucnite după ce trei fetițe au fost înjunghiate mortal în Southport și oamenii au ieșit în stradă de furie împotriva imigrației ilegale – guvernul Starmer a aplicat măsuri care au revoltat populația. Tribunalele au fost puse să lucreze non-stop pentru a condamna de urgență cetățeni care au postat sau au distribuit pe Facebook opinii și mesaje anti imigrație considerate instigatoare de către regim.
În același timp, pentru că nu mai erau locuri în celule din cauza acestor arestări masive, Ministerul Justiției a eliberat înainte de termen din pușcării mii de infractori violenți, hoți și tâlhari adevărați. Această situație profund nedreaptă a arătat populației că statul este mai preocupat să pedepsească oamenii pentru simple opinii exprimate online, pentru a băga frica în populație, decât să asigure siguranța fizică pe străzi în fața unor infractori periculoși.
Abandonarea cinică a tuturor promisiunilor sociale
Starmer a fot acuzat că a abondant cinic toate promisiunile sociale cu care partidul lui venise în campania electorală. Laburiștii au câștigat masiv în 2024 promițând eliminarea legii care plafonează ajutoarele de stat doar pentru primii doi copii dintr-o familie, o măsură care a împins sute de mii de familii numeroase în sărăcie lucie. Ajuns în biroul din Downing Street, Starmer a refuzat luni de zile să anuleze acest plafon, provocând o revoltă uriașă în propriul partid. Guvernul a cedat abia la sfârșitul anului 2025, forțat de amenințarea parlamentarilor săi că vor bloca bugetul, însă aplicarea efectivă a fost amânată până în primăvara anului 2026.
Trădarea pensionarelor
În mod similar, Starmer a trădat cele 3,6 milioane de femei născute în anii ’50, cunoscute drept generația WASPI. Inițial, în Marea Britanie, femeile se pensionau la 60 de ani, iar bărbații la 65. Printr-o primă lege, statul a decis să egaleze aceste praguri și a urcat vârsta femeilor de la 60 la 65 de ani, iar printr-o a doua lege, adoptată la scurt timp, a majorat limita din nou, la 66 de ani pentru toată lumea. Multe dintre aceste femei își dăduseră deja demisia la împlinirea vârstei de 60 de ani, fiind sigure că vor primi pensia conform vechiului sistem, însă au aflat direct la ghișeu, fără să fi fost notificate oficial din timp, că noua legislație le-a mutat termenul la 65 sau la 66 de ani, în funcție de luna nașterii. Din cauza acestei duble amânări legislative, sute de mii de femei au rămas blocate timp de 5 sau 6 ani fără nicio sursă de venit, fiind lipsite în același timp și de salariul de la fostul loc de muncă, și de pensia blocată de stat.
Alte promisiuni încălcate
Peste toate acestea s-a adăugat decizia de a uita definitiv de promisiunile de a elimina taxele de școlarizare universitară pentru tineri, de a naționaliza companiile private de energie care jecmănesc populația cu facturi uriașe și de a reforma Camera Lorzilor.
Starmer a renunțat să mai reformeze parlamentul
În compania electorala Starmer a promis, de asemenea, o serie de reforme precise pentru Camera Lorzilor, pe care ulterior le-a blocat sau le-a abandonat din interese politice.
1. Eliminarea pozițiilor ereditare și a numirilor pe viață, garantând excluderea definitivă a celor 92 de lorzi aristocrați care își moșteneau locul prin drept de sânge, dar executivul său a cedat în fața opoziției nobilimii și a propus doar o reducere parțială a numărului acestora, păstrând neschimbat sistemul numirilor politice pe viață.
2. De asemenea, guvernul a vrut să impună pensionarea obligatorie a parlamentarilor la 80 de ani pentru a întineri instituția, însă Starmer a retras măsura când a realizat că aplicarea ei ar fi expulzat propriii lorzi laburiști în vârstă, distrugându-i majoritatea de voturi din Camera Superioară.
În final, Starmera abadonat planul din campanie care prevedea reforma Camerei Lorzilor – desființarea și înlocuirea ei completă cu o adunare aleasă democratic de cetățeni, pe regiuni – pentru ca liderul laburist să poată folosi camera exact ca predecesorii săi: ca pe un loc unde își numește aliații din propriul partid în funcții de parlamentari pe viață, aceștia primind o indemnizație din bani publici pentru fiecare zi în care se prezintă la ședințe.
Abandonarea promisiunilor sociale
Deși Partidul Laburist a criticat dur lipsa de etică a guvernelor anterioare, investigațiile de presă au dezvăluit că Starmer a acceptat personal haine de lux, ochelari de designer și cazări private de la oameni de afaceri bogați.
Această conduită a avut loc exact în perioada în care le cerea cetățenilor măsuri de austeritate. Ulterior, numirea lui Peter Mandelson ca ambasador în SUA – un politician retras în trecut din funcții din cauza unor scandaluri financiare și cu legături documentate cu Jeffrey Epstein – a fost retrasă sub presiunea publică, dar a confirmat menținerea practicilor de nepotism și protejare a grupului de interese de la vârful puterii.
Revolta din interiorul Partidului Laburist
Efectul cumulat al acestor decizii a adus o scădere a cotei de încredere a premierului sub 20% și la migrarea masivă a votanților către Reform UK.
În mai 2026, peste 80 de parlamentari laburiști i-au cerut public demisia. Această revoltă nu are la bază divergențe ideologice, ci frica parlamentarilor că asocierea cu Keir Starmer le va aduce pierderea mandatelor la următoarele alegeri. Starmer își exercită în prezent funcția fără a mai avea o majoritate de sprijin în propriul legislativ.
RINOCERUL EXTERN
