Ziua a şasea a TES FEST a inclus conferinţa Moştenirea culturală idiş, susţinută în data de 30 mai, chiar de Ziua limbii şi teatrului idiş, când s-au aniversat 150 de ani de teatru idiş în România.
Timp de o oră, au luat cuvântul cinci cercetători şi specialişti în domeniul istoriei şi patrimoniului cultural evreiesc din România: Corina L. Petrescu, prof. univ. dr. la Universitatea Mississippi (SUA), Anca Tudorancea, lector univ. dr. la Universitatea Bucureşti şi cercetător la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, Andrei Corbea, prof. univ. dr. la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Felicia Waldman, conf. univ. dr. la Universitatea Bucureşti, şi Florentina Ghimuţ, istoric şi cercetător la Institutul Naţional al Patrimoniului.
S-au prezentat elemente de arhivă şi imagini inedite din ultimii 150 de ani (1876), dar şi din ultimii 50 de ani (1976), când s-au celebrat sub comunism 100 de ani de la înfiinţarea primului teatru profesionist din lume în limba idiş, „Pomul Verde”, deschis de Avram Goldfaden în apropierea Teatrului Naţional din Iaşi.
Conferinţa a adus în atenţia publicului istoria şi evoluţia teatrului idiş din România, iar discuţiile au abordat relaţia dintre patrimoniu, memorie şi identitate culturală, reflectată prin resurse şi expresii artistice.
**
TES FEST 2026 s-a încheiat pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, după şase zile de spectacole, concerte, workshopuri şi conferinţe, cu o premieră deosebită, pe un text excepţional, scris în 1949 de Arthur Miller (1915–2005), Moartea unui comis-voiajor, jucat pe cele mai mari scene americane şi mondiale, încununat cu numeroase premii, inclusiv Pulitzer.
Capodoperă a dramaturgiei universale, piesa a avut parte şi în România de montări fulminante şi înainte de 1990. Ţin minte spectacolul cu Jules Cazaban, dar şi, mai recent, montarea din 2008 de la „Bulandra”, cu Victor Rebengiuc în rolul principal.
Am urmărit piesa cu multă curiozitate pentru a vedea cât este ea de actuală şi astăzi, în perioada capitalismului sălbăticit, în materie de facturi şi credite imobiliare sufocante, bine surprinse de Arthur Miller şi predate nouă, epocii noastre, ca o ştafetă a suferinţei cotidiene.
Am tresărit şi la replica în care soţia comis-voiajorului (Linda), impecabil interpretată de Maia Morgenstern, după înmormântarea soţului, răsuflă uşurată că a terminat de plătit casa. Mai apare şi dentistul. Lumea ştirbă a României actuale, mai ales în mediul rural, exprimă imposibilitatea plombării şi reparării danturii românilor, datorită preţurilor enorme aplicate de stomatologi şi de întreaga echipă tehnică din jurul lor. Aşadar, m-am simţit la mine acasă în piesa americană, dovadă că ne-am integrat perfect atât în beneficiile civilizaţiei occidentale, cât şi în preţul acestei comuniuni.
Tragedia este mai evidentă decât comedia şi, prin Moartea unui comis-voiajor, citim şi alte morţi de aceeaşi natură, rămase în anonimat.
Rolul titular (Willy Loman) este jucat americăneşte de Avi Hoffman, binecunoscut actor de teatru, film şi TV, născut în Bronx, cartier invocat şi de dramaturg în piesa sa, adică într-o lume de margine, cu oameni nevoiaşi care se luptă din greu pentru supravieţuire.
Spectacolul îmbină ingenios lumea viilor, care urmează să moară, şi lumea morţilor, care trăiesc încă în amintirea celor vii. Aici subliniez prestaţia lui Mircea Dragoman (Unchiul Ben), care bântuie ca o stafie de familie şi ne dă fiori.
Regizorul piesei este chiar actorul principal, iar stilul este sobru şi fantezist, realist şi fantastic, prin modul în care uneşte timpul şi spaţiul unde se petrec acţiunile detaliate epic. Totul este calculat cu precizie şi funcţionează ca un mecanism bine calibrat şi controlat, dat fiind numeroasele inserţii care dau amplitudine unei piese construite pe texte naturaliste ce imită vorbirea curentă a oamenilor preocupaţi exclusiv de supravieţuire şi de îmbogăţire.
Pentru această viziune regizorală profundă, cu multe deplasări în spaţiu şi timp, arhitectura scenografică proiectează un decor vertical ce reprezintă casa negustorului, cu multiple ieşiri şi funcţionalităţi, un decor trist şi mohorât, asemenea sufletelor celor care locuiesc acolo. Scenografia semnată de Liviu Alecu şi costumele diverse şi inspirate ale Vioricăi Petrovici redau veselia şi tristeţea, intimitatea şi identitatea personajelor.
Piesa debutează cu revenirea de la slujbă a lui Willy, minţindu-şi soţia cu o imaginară pană de automobil, când, de fapt, accidentul fusese o tentativă de sinucidere nefinalizată. Cuplul Maia Morgenstern – Avi Hoffman dă tonul întregii piese şi prezintă încă de la început majoritatea personajelor care vor apărea ulterior în scenă: copiii nereuşiţi şi nerealizaţi, patronii egoişti şi inumani.
Fiecare personaj are o biografie, o durere, o neputinţă de a ieşi din cercul vicios. Biff şi Happy, interpretaţi de Marius Călugăriţa şi Veaceslav Grosu, propun o fraternitate a tragediei, cu multe scene de dialog, dar şi de violenţă. Tragedia lor este conexă cu tragedia tatălui, ca şi cum acesta le-ar lăsa moştenire propriile eşecuri.
Charley şi Bernard, interpretaţi de Darius Daradici şi Mihai Prejban, devin figuri remarcabile şi memorabile.
În rolul amantei, despre care soţia bănuieşte, dar familia află târziu, Natalie Ester oferă culoare relaţiei şi personajului respectiv. Nimeni nu este uşă de biserică.
Scena de la restaurant, cu fetele frumos îmbrăcate, cochete şi empatice (Domnişoara Forsyth – Viorica Predica, Letta – Alina Tomi), reprezintă un moment de respiro şi divertisment în cavalcada nenorocirilor.
În alte roluri se remarcă George Remeş (Howard Wagner) şi Filip Popescu (Stanley).
Piesa este un drum, un parcurs între o tentativă de sinucidere şi o moarte finalizată în beneficiul familiei, care primeşte o asigurare salvatoare financiar.
Visul american se dovedeşte încă din 1949 un coşmar pentru unele categorii sociale lovite de crize, şomaj, ghinioane şi limitări peste care nu se poate trece. În timp ce visul românesc de a intra în Schengen şi în comunitatea statelor occidentale este unul îndeplinit, coşmarul facturilor noastre trebuie neapărat oprit.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Moartea unui comis-voiajor
de Arthur Miller
Traducerea în limba idiş: Iosif Buloff şi Liuba Kadisohn
Regia: Avi Hoffman
Decorul: Liviu Alecu
Costumele: Viorica Petrovici
Distribuţia:
Willy Loman – Avi Hoffman
Linda – Maia Morgenstern
Biff – Marius Călugăriţa
Happy – Veaceslav Grosu
Bernard – Mihai Prejban
Femeia – Natalie Ester
Charley – Darius Daradici
Unchiul Ben – Mircea Dragoman
Howard Wagner – George Remeş
Stanley – Filip Popescu
Domnişoara Forsyth – Viorica Predica
Letta – Alina Tomi
Producător: Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti
Data premierei: 30 mai 2026
Spectacol în limba idiş (cu titrare în limbile română şi engleză).
