Momente speciale în FNT: Teatrul Naţional Iaşi cu „Antologia dispariţiei” de Radu Afrim

Trei ore şi jumătate de poezie

0
460

Această nouă producţie de anvergură a Teatrului Naţional din Iaşi, câştigătoare a premiului UNITER pentru cel mai bun spectacol, continuă o direcţie tot mai evidentă în creaţia lui Radu Afrim: renunţarea la piesa clasică de teatru, cu unitatea şi tensiunea caracteristică, şi dramatizarea poetică a faptului divers, uneori minor, dar mereu cu rădăcini adânci în psihicul uman. Oameni care îşi retrăiesc traumele şi îşi exprimă visele. Redescoperirea celor din provincie şi de la ţară, dar fără pic de vulgaritate. Farmecul limbajului regional şi o umanitate privită cu compasiune şi demnitate, chiar atunci când este abrutizată. Regizorul înscenează, de această dată, fragmente din proza feminină contemporană, semnate de Ştefania Mihalache, Anca Vieru, Lorina Bălteanu, Ruxandra Burcescu, Lavinica Mitu şi Simona Popescu.

Spectacolul Antologia dispariţiei explorează subtil şi vizual pierderea, atât la nivel personal, cât şi colectiv, încorporând esteticile recognoscibile ale regizorului şi abordările sale inovatoare în teatru.

Aşa cum ne-a obişnuit, Afrim creează o lume vizuală extrem de puternică, care devine aproape un personaj de sine stătător în spectacol. Scenografia, semnată de Cosmin Florea, evocă imagini dezolante şi spaţii uitate de timp, iar video mapping-ul spectaculos al lui Mihai Nistor include şine de tren, peisaje în mişcare şi filme de arhivă din perioada comunistă. Întunericul, siluetele spectrale ale decorului şi efectele luminoase contribuie la conturarea unei atmosfere plastice excepţionale şi misterioase, în care timpul pare suspendat în metaforă.

Spectacolul nu urmează o dramaturgie clasică, ci este construit sub forma unei serii de tablouri fragmentate, care explorează diverse forme de dispariţie: pierderea unui loc, a unui părinte, a unui mod de viaţă, a memoriei sau chiar a sinelui. Afrim îşi păstrează fidelitatea faţă de stilul său poetic şi suprarealist, care îl îndepărtează de formulele narative convenţionale. Astfel, „povestea” din Antologia dispariţiei este mai degrabă una senzorială, o meditaţie vizuală asupra fragilităţii existenţei şi inevitabilităţii dispariţiei.

Personajele care populează acest univers au o încărcătură simbolică, fiecare fiind marcat de un tip de pierdere. Fie că este vorba despre oameni simpli, muncitori într-o fabrică dezafectată, adolescente sărace şi taţi abrutizaţi, fie despre personaje aproape onirice, spectrul dispariţiei planează constant asupra lor. Afrim reuşeşte să aducă în scenă nu doar personaje, ci mai degrabă proiecţii ale unor stări de spirit, evocând un soi de anxietate colectivă, prezentă în faţa inevitabilităţii timpului care trece.

Actorii reuşesc să aducă în faţa publicului un mix interesant de vulnerabilitate şi intensitate. Chiar şi când limbajul oamenilor simpli este mai piperat, nu există niciun moment de vulgaritate. Fiecare interpret îşi aduce contribuţia la creaţia acestui univers afrimian, însă nu prin individualitate, ci prin felul în care se integrează în ansamblu. Există o coeziune între actorii spectacolului, ceea ce întăreşte ideea de destin colectiv, de experienţă comună a dispariţiei.

Remarcabilă este capacitatea actorilor de a jongla cu multiple registre emoţionale, de la momente de profundă tristeţe şi pierdere la episoade de absurditate şi umor negru, o altă marcă a stilului regizorului. În plus, Afrim explorează cu subtilitate nu doar cuvântul, ci şi corpul ca mijloc de expresie artistică, folosind mişcarea scenică într-un mod aproape coregrafic, pentru a intensifica stările de nelinişte şi alienare. Un personaj dispare printr-o fereastră, parcă absorbit de vânt. Scena nunţii este foarte realizată plastic, dar mai slabă dramatic.

Soundtrack-ul este eclectic, îmbinând sunete ambientale cu muzică contemporană, într-o combinaţie care sporeşte senzaţia de dislocare şi pierdere. Afrim chestionează felul în care atât individul, cât şi societatea se raportează la lucrurile care dispar, fie că este vorba despre spaţii geografice, oameni sau amintiri. Este un spectacol despre fragilitatea memoriei colective şi individuale, despre felul în care uitarea şi pierderea se strecoară în viaţa noastră de zi cu zi, fără să ne dăm seama.

În Antologia dispariţiei, Radu Afrim îşi continuă preocuparea pentru explorarea relaţiilor complexe dintre individ şi spaţiul în care acesta trăieşte. Odată cu dispariţia acestor spaţii, se pierde şi o parte din identitatea celor care le populau, iar această idee este exprimată cu o forţă poetică remarcabilă.

Spectacolul, de 3 ore şi jumătate, a părut cam lung, cu o primă parte plină de momente frumoase în sine, care nu au adus velocitate ansamblului. Publicul a aplaudat la scenă deschisă finalul prozei Pipote şi căpşuni, mai dinamică şi dramatică. Am plecat plăcut impresionată de tânăra actriţă Mălina Lazăr (câștigătoarea premiului UNITER pentru cel mai bun rol feminin secundar), deşi toţi actorii au fost memorabili, autentici şi emoţionanţi în felul lor. Totuşi, Ierbarul, prezentat anul trecut în FNT, a fost mai închegat şi mi-a plăcut mai mult. Afrim rămâne un mare artist, are o imaginaţie debordantă în detalii şi o măiestrie tehnică a lui şi a echipelor pe care le conduce de neegalat.

Cronică de Alexandra ARES

 

ANTOLOGIA DISPARIŢIEI

Scenariu, regie, univers sonor, filmări: Radu Afrim

Scenografie: Cosmin Florea

Coregrafie: Alice Veliche

Pregătire şi aranjament muzical: Diana Roman

Asistent de regie: Anamaria Rusu

Videoproiecţie, filmări, mapping: Mihai Nistor

Light design: Cristian Niculescu

Fotografii din repetiţii: Paul Adrian Chiş

Premii UNITER:

♦ Cel mai bun spectacol

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mălina Lazăr, pentru rolurile Copil, Fetiţă, Ileana, Sabina, Daisy Johnson, Nina copil

Cel mai bun video design: Mihai Nistor, pentru videoproiecţiile, filmările şi mapping-ul din spectacol

 

Distribuţia:

Floarea de hârtie (cu un fragment inserat din Khalil Gibran) de Radu Afrim

Copiii: Ada Lupu, Mălina Lazăr, Diana Vieru, Anamaria Rusu, Andreea Stratulă, Octavian Păun, Andrei Grigore Sava, Luca Gumeni

Scamatorul: Răzvan Conţu

 

Dealul meu n-are vârf de Lorina Bălteanu

Copilul: Octavian Păun

 

Firea lui Cuza se mărită de Lorina Bălteanu

Firea: Diana Vieru

Miluţă: Ionuţ Cornilă

Mama Firei: Georgeta Burdujan

Tatăl Firei: Daniel Busuioc

Fratele Firei: Octavian Păun

Sora Firei: Anamaria Rusu

Naşul: Cosmin Maxim

Naşa: Diana Roman

Baba Dochia: Puşa Darie

Nea Profir: Dumitru Năstruşnicu

Două fetiţe: Mălina Lazăr, Andreea Stratulă

Ghiocel: Răzvan Conţu

O fată: Ada Lupu

Mama fetei: Horia Veriveş

Străinul: Andrei Grigore Sava

Luminiţa: Livia Iorga

Nuntaşi: Marian Stavarachi, Luca Gumeni

 

În grădina devastată de Lorina Bălteanu

Fata: Ada Lupu

Fotograful: Răzvan Conţu

Mama: Livia Iorga

Tatăl: Ionuţ Cornilă

Sora mamei: Diana Roman

Fratele: Andrei Grigore Sava

Bunica: Puşa Darie

Nana Raia: Georgeta Burdujan

Verişorul: Luca Gumeni

Verişoara: Anamaria Rusu

Două fetiţe: Mălina Lazăr, Andreea Stratulă

Băieţelul: Octavian Păun

 

Pipote şi căpşuni de Ştefania Mihalache

Ileana: Mălina Lazăr

Doamna Craiu: Puşa Darie

Nuca: Diana Vieru

Titi: Luca Gumeni

 

A doua înflorire a nalbei mari de Radu Afrim

Monolog-dans pentru actriţă

Ada Lupu

 

Ultimul tată de Lavinica Mitu

Sabina: Anamaria RusuAda Lupu, Mălina Lazăr, Andreea Stratulă, Diana Vieru, Diana Roman

Tatăl: Daniel Busuioc

Mama: Georgeta Burdujan

Fratele: Octavian Păun

Marius: Cosmin Maxim

Sorin: Ionuţ Cornilă

Şeful de tren: Marian Stavarachi

Irinel: Luca Gumeni

Călători: Dumitru Năstruşnicu, Horia Veriveş, Andrei Grigore Sava, Răzvan Conţu

 

De-o parte tu de Anca Vieru

Clara: Livia Iorga

Doamna Dragomir: Puşa Darie

Daisy Johnson: Mălina Lazăr

Poştaşul: Dumitru Năstruşnicu

Fotograful: Răzvan Conţu

Cer autografe: Horia Veriveş, Cosmin Maxim, Luca Gumeni, Marian Stavarachi

 

Goldanii gândului de Ruxandra Burcescu

Nina: Diana Roman

Nina copil: Mălina Lazăr

Ileana, mama Ninei: Livia Iorga

Barbu, tatăl Ninei: Ionuţ Cornilă

Gârga: Horia Veriveş

Costi: Luca Gumeni

Bunica: Puşa Darie

Sofia: Anamaria Rusu/ Ioana Aciobăniţei

Maria: Andreea Stratulă

Preotul: Cosmin Maxim

Ghiocel: Răzvan Conţu

Un corporatist/ Diacon: Andrei Grigore Sava

Cerasela: Diana Vieru

Anca: Anamaria Rusu

Fănică: Marian Stavarachi

Săteni: Daniel Busuioc, Cosmin Maxim, Georgeta Burdujan, Dumitru Năstruşnicu

Copii: Ada Lupu, Octavian PăunRăzvan ConţuAndrei Grigore Sava

 

Îmi amintesc de Simona Popescu

Distribuţia: Ada Lupu, Puşa Darie, Ionuţ Cornilă, Livia IorgaDiana Roman, Mălina Lazăr, Horia Veriveş, Daniel Busuioc, Răzvan ConţuAndrei Grigore Sava, Cosmin Maxim, Dumitru Năstruşnicu, Georgeta Burdujan, Diana Vieru, Octavian Păun, Luca Gumeni, Anamaria Rusu, Andreea Stratulă, Marian Stavarachi, Ioana Aciobăniţei

Alexandra Ares
Alexandra Ares este critic de teatru, dramaturg, romancier, scenarist şi producător de televiziune, născută în România şi naturalizată în SUA, unde a trăit 20 de ani. Are un doctorat în teatrul american contemporan şi studii de teatrologie la UNATC. De asemenea, are o specializare în Foreign Policy şi Global Political Economy la London School of Economics. A lucrat ca realizatoare la Redacţia Teatru a TVR (emisiunile „Gong”, „Scena”, „Maeştrii teatrului românesc”), corespondent TVR la New York, producător de ştiri interne la CBS News din New York, director de comunicare la ONU şi Programul ONU pentru Dezvoltare etc. Este autoarea, printre altele, a romanelor „Visătoarele” şi „Viaţa mea pe net” (Polirom), a cărţii de analiză dramatică „Sam Shepard: Rebelul rigorii mortale” (Tracus Arte), a colecţiei de piese „Teatru românesc contemporan” (Editura Academiei Române), care a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din 2023. Spectacolul ei, „Frumoasa adormită şi trezită”, a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic (regia: Diana Mihailopol). Comedia ei, „O bunică de milioane”, scrisă în colaborare cu Dinu Grigorescu, se joacă la Teatrul Dramaturgilor Români din Bucureşti. În 2023, a avut câteva spectacole-lectură şi la New York. Este membru al Comitetului de conducere al Filialei Bucureşti – Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România şi membru UNITER. A fost membru al PEN New York. Este câştigătoarea premiilor Next Generation Indie Awards (NYC) şi Readers Favorite (Miami), finalista premiilor BOTYA Awards (Chicago) şi laureata premiului Filialei Bucureşti – Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România. www.alexandra-ares.com www.fundatiaspiritromanesc.ro