Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti a găzduit în cea de a opta zi a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio spectacolul Trădarea lui Einstein de Éric-Emmanuel Schmitt, producţie a Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti.
Înscriindu-se în categoria teatrului-document, spectacolul Trădarea lui Einstein rememorează succint, dar esenţial viaţa şi frământările celui care a descoperit teoria relativităţii, poarta de intrare în fiziunea atomului şi în drumul rapid spre crearea bombei atomice. Deşi are un accent istoric şi documentar, piesa se dovedeşte de maximă actualitate, întrucât abordează, într-un limbaj simplu şi emoţional, frământările marelui savant evreu născut în Germania şi emigrat în Statele Unite ale Americii, unde devine suspect şi chiar duşman al Americii în ochii serviciilor secrete.
Aceste servicii sunt întruchipate scenic de personajul O’Neil, interpretat impresionant de George Remeş, care îl consideră pe Einstein (Mircea Dragoman) trădător şi comunist, nedemn de a primi cetăţenia americană. Vizionar şi adversar al războiului, Einstein intuieşte catastrofa umană pe care o pot produce bombele nucleare la nivel planetar prin folosirea uraniului îmbogăţit ca armă de distrugere în masă.
Automat, gândul spectatorului se îndreaptă spre actualele tensiuni dintre Statele Unite şi Iran, tot pe tema uraniului îmbogăţit şi a posibilităţii declanşării unui al treilea război mondial.
Acţiunea se petrece pe malul unui lac, la pescuit, unde Einstein întâlneşte un vagabond (Neculai Predica) – simbol al omului universal şi al bunului-simţ – în faţa căruia genialul fizician îşi destăinuie angoasele legate de pericolul distrugerii întregii omeniri.
Pe un ecran sunt derulate imagini istorice care încep cu instaurarea fascismului hitlerist, continuă cu prigoana evreilor şi cu lansarea bombelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Einstein îşi asumă o anumită vinovăţie morală, dar realizează şi faptul că apariţia bombei cu hidrogen a instalat un echilibru al fricii între statele deţinătoare ale armelor nucleare, o pace fragilă, menţinută pe muchie de cuţit.
Valoarea estetică a piesei constă tocmai în acest dialog dintre geniu şi omul de rând, dintre conştiinţă şi istorie, dintre luciditate şi catastrofă.
Mircea Dragoman compune un Einstein credibil, inteligent şi precaut, profund uman şi autocritic, conştient de uriaşul pericol care ameninţă civilizaţia.
Aparent statică, povestea de pe marginea lacului capătă tensiune prin intervenţiile securistului american, personaj limitat şi rudimentar ca viziune, interpretat impecabil de Neculai Predica.
Metaforic, printre personaje apare şi violonista Rodica Gancea, simbol al muzicii vii, dar şi al unei lumi ameninţate permanent de autodistrugere.
O singură barcă, plasată în scenă, sugerează Arca unui Noe modern, în care stau Einstein şi vagabondul – întreaga umanitate suspendată deasupra prăpastiei.
Proiecţiile video (Liviu Alecu), simple, dar tulburătoare şi autentice, precum şi atmosfera creată prin costume (Raluca Frăţiloiu) şi obiecte scenice (scenografie şi decor: MC Ranin) contribuie la realizarea unui spectacol profund uman despre marginea unei prăpăstii uriaşe în care se află astăzi civilizaţia.
Piesa informează spectatorul tânăr despre grozăviile secolului al XX-lea şi despre primejdiile care se manifestă intens şi la scară planetară în prezent. Informativ, educativ şi ştiinţific, acest spectacol bine articulat contribuie la succesul actualei ediţii a festivalului de teatru piteştean.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Trădarea lui Einstein
de Éric-Emmanuel Schmitt
Traducerea: Tudor Ţepeneag
Regia artistică: Tudor Ţepeneag
Scenografie şi decor: MC Ranin
Design costume: Raluca Frăţiloiu
Light design: Liviu Alecu
Sound design: Tudor Ţepeneag
Video design: Liviu Alecu
Distribuţia:
Einstein – Mircea Dragoman
Vagabondul – Neculai Predica
O’Neil – George Remeş
Violonista – Rodica Gancea
Producător: Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti
Data premierei: 19 februarie 2021
