Alegerea lui Janet Yang reflectă și dependența din ce în ce mai mare a cinematogafiei americane de capitalul și piața chineză, începând din 2000. Un punct de cotitură a fost atins în 2012, când compania chineză Dalian Wanda Group a achiziționat Legendary Entertainment, un studio hollywoodian cunoscut pentru filme de succes precum „The Dark Knight” și „Pacific Rim”, pentru suma de 3,5 miliarde de dolari. Aceasta a marcat începutul unei serii de achiziții și investiții chinezești mari în industria de film americană.
În același timp, China a devenit o piață tot mai importantă pentru filmele hollywoodiene, iar studiourile de la Hollywood au început să producă filme cu gândul la gusturile și preferințele publicului chinez. De exemplu, în 2017, „The Great Wall”, un film cu Matt Damon, a fost realizat în colaborare cu studiourile chineze, având în vedere atât publicul global, cât și cel din China. De asemenea, filme precum „Transformers: Age of Extinction” (2014) și „Iron Man 3” (2013) au inclus scene și elemente menite să atragă audiența chineză.
Această influență financiară a avut un impact semnificativ asupra producției de filme, determinând studiourile să fie mai atente la diversitatea culturală și să încorporeze mai multe elemente asiatice sau chinezești în scenarii și personaje, pentru a răspunde cerințelor pieței chineze. În plus, multe filme de succes au căutat să își maximizeze veniturile din China, care a devenit a doua cea mai mare piață cinematografică din lume, după Statele Unite.
De asemenea, din 2016, în urma unor schimbări în reglementările guvernamentale, China a început să impună limite privind numărul de filme străine care pot fi difuzate anual în cinematografele sale, iar studiourile hollywoodiene au început să își adapteze filmele pentru a respecta aceste reguli, inclusiv prin tăierea sau modificarea anumitor scene. Aceste modificări au dus la o producție mai „politicosă” din punct de vedere cultural, având în vedere reglementările chineze.
Nominalizăi Oscar 2025
Nominalizările Premiilor Oscar din acest an au făcut așadar reverență adâncă în fața unor producții relativ obscure, care bifează teme ca identitatea de gen, trauma generațională și justiția socială.
În fruntea listei se află „Emilia Pérez”, o comedie muzicală cu un protagonist transexual(ă), și „The Brutalist”, un film alb negru de 3 ore și jumătate de introspecție socială despre suferința imigranților și antisemitism.
Netflix, în căutarea validării artistice, a primit 13 nominalizări pentru „Emilia Pérez,” transformând-o în cea mai premiată producție non-engleză din istoria Oscarurilor, dovedind că strategia de a îmbina activismul cu streamingul global va convinge Academia. A24, cunoscut pentru filmele lor independente, a punctat și ei cu „The Brutalist,” obținând 10 nominalizări.
Singurul blockbuster luat în seamă a „Wicked”, un musical cu subtexte anti-autoritariste și pro-rezistență, relevant în era Trump. Chiar dacă a primit 10 nominalizări, votanții au evitat categoriile de regie și scenariu, fiind totuși un film comercial.
O competiție deschisă, dar direcționată
Dacă anul trecut „Oppenheimer” a fost favoritul evident, anul acesta competiția pentru cel mai bun film seamănă mai mult cu o loterie influențată de politică. Nominalizările variază de la un thriller vaticanist, „Conclave”, la un manifest feminist înfiorător, „The Substance”, și până la o poveste despre un reformator școlar rasist, „Nickel Boys.” Alte titluri includ drama braziliană „I’m Still Here”, un basm modern despre oligarhi, „Anora”, și biografia poetică a lui Bob Dylan, **„A Complete Unknown.”Deși „Dune: Part Two” a intrat și el în cursă, Academia pare să continue tradiția de a ignora blockbusterele când vine vorba de premiul cel mare. Într-un peisaj în care diversitatea și incluziunea sunt puse pe primul loc, „inovația artistică” are mai multe șanse să fie răsplătită decât succesul la box office.
Actorii: O distribuție neconvențională
La categoria „cel mai bun actor,” Adrien Brody („The Brutalist”) și Timothée Chalamet („A Complete Unknown”) se luptă pentru trofeu, dar surpriza vine de la românul-american Sebastian Stan, care interpretează o versiune mai tânără și mai antipatică a lui Donald Trump în filmul „The Apprentice”. Trump însuși a declarat filmul „gunoi,” ceea ce, în mod ironic, ar putea fi cea mai bună reclamă.
Pentru „cea mai bună actriță,” Demi Moore este favorită, grație unui discurs la Globurile de Aur despre stereotipurile de gen. În premieră, Karla Sofía Gascón devine prima actriță trans nominalizată (născută bărbat), grație rolului din „Emilia Pérez.” Gascón, în vârstă de 52 de ani, și-a construit o carieră ca actor masculin în telenovele mexicane înainte de a face tranziția în 2018, cu sprijinul soției sale și al acum fiicei lor adolescente.
Cine a fost lăsat pe dinafară?
Printre cei ignorați de Academia se numără Angelina Jolie și Nicole Kidman, deși ambele au petrecut luni întregi pe covorul roșu al campaniilor de promovare. Totuși, în Hollywoodul de azi, popularitatea nu mai este suficientă pentru o statuetă de aur – trebuie să ai și mesajul corect.
Regizorii și scenariștii
Categoria pentru cel mai bun regizor aduce în lumină o primă nominalizare pentru Coralie Fargeat („The Substance”), care devine a 10-a femeie nominalizată în istoria premiilor. Sean Baker („Anora”) și Jacques Audiard („Emilia Pérez”) completează lista, dar marii absenți sunt Edward Berger („Conclave”) și Jon M. Chu („Wicked”).
În ceea ce privește scenariile, cele originale includ titluri ca „Anora” și „A Real Pain,” iar cele adaptate pun în competiție filme precum „Emilia Pérez” și „Conclave.”
Un Oscar mai „toned down”
Cu Los Angeles devastat de incendii, ceremonia din 2 martie va avea o notă mai sobră. Organizatorii au renunțat la performanțele live și au decis să transmită evenimentul și online, încercând să atragă tinerii. Conan O’Brien, gazda ceremoniei, promite să aducă o combinație de umor nostalgic și sobrietate tactică, într-un eveniment care încearcă să fie atât relevant, cât și sensibil.
Cine știe? Poate că viitorul Hollywoodului nu este în luminile reflectoarelor, ci în mesajele politice îndrăznețe, în ciuda faptului că uneori par mai potrivite pentru o dezbaterea unor ONG-ri decât pentru o seară de delectae și relaxare cu popcorn.