A apărut de puţină vreme cartea părintelui Eugen Răchiteanu, Infinita frumuseţe. De la arta sacră la obiectele de cult, în cadrul editurii Sapientia, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului episcop de Iaşi Iosif Păuleţ.
De fapt, Infinita frumuseţe este o colecţie care mai cuprinde volumul Cina Domnului. Perspective estetice şi artistice de acelaşi autor, precum şi cartea scrisă în colaborare cu părintele Constantin Necula, Itinerariu estetic şi artistic.
Autorul în vârstă de 51 de ani, cu o vastă experienţă şi cultură religioasă şi artistică atât în România, cât şi în străinătate, ne oferă o adevărată pedagogie a iubirii lui Dumnezeu, încântându-ne cu subiecte de mare interes şi profunzime despre arta sacră şi arta culturală în Vechiul Testament, raportul dintre frumos şi bun în Noul Testament, frumuseţea chipului lui Hristos, primii zori ai creştinătăţii, conceptele teologice despre arta sacră, arta catacombelor în perioada paleocreştină, arta sacră bizantină, arta sacră în perioada timpurie (secolele IV-V), arta romanică, arhitectura bisericilor romanice, pictura romanică, Renaşterea sculpturii romanice, demnitatea artei sacre medievale, arhitectura sacră gotică, arta secundară perioadei Renaşterii, Conciliul de la Trento (1545 – 1563) şi soarta operelor de artă, abordate într-un limbaj elevat, dar accesibil tuturor credincioşilor şi cititorilor însetaţi de cunoaştere.
În această epocă de expansiune a comunicării pe multiple planuri, primim detalii şi despre arta sacră în documentele Conciliului Vatican II, referindu-se şi la obiectele liturgice ale Bisericii Catolice, care includ şi vasele pentru Sfânta Împărtăşanie şi multe altele.
Cartea ne invită la contemplaţie, la meditaţie asupra veşniciei lui Dumnezeu şi a caracterului trecător al omului confruntat cu redimensionarea valorilor pământeşti într-o istorie tot mai complicată a umanităţii din foarte multe puncte de vedere.
Cartea ne semnalează multe lucruri pe care nu le ştiam, dar pe care le aflăm, ca de exemplu, cele despre marmura falsă ori suprafeţele aurite care erau folosite din abundenţă în Evul Mediu pentru a crea iluzia de preţios, care era doar o aparentă iluzie folosită şi în pictură, şi în sculptură, dar cea barocă ne arată frumuseţea corpului uman creat însuşi de Dumnezeu.
Biserica, ne spune autorul vorbindu-ne despre libertatea stilurilor artistice, nu a considerat niciodată un anume stil artistic propriu, ci după caracterul şi condiţiile popoarelor şi după necesităţile diferite, amintindu-ne toate formele artistice din fiecare epocă create în decursul veacurilor, toate la un loc constituind un imens tezaur artistic ce trebuie păstrat şi în viitor cu toată grija posibilă.
Locul artistului este foarte important şi episcopii cunoscători şi iubitori de artă sunt angrenaţi în formarea artiştilor şi a edificării credincioşilor cu pietate în scopul unei temeinice educaţii religioase.
Autorul mai subliniază că literatura şi arta au o importanţă specifică pentru viaţa bisericii, explorând natura umană şi problemele oamenilor în dorinţa lor de a se perfecţiona pe sine, biruind necazurile şi bucurându-se de satisfacţiile obţinute.
Fireşte că nu toţi oamenii sunt mari artişti în sensul propriu al cuvântului, dar, conform expresiei din Geneză, fiecărui om îi este încredinţată o misiune de a fi artizanul vieţii proprii. Biserica are o imperativă nevoie de artă pentru a transmite mesajul încredinţat de Hristos.
Cartea redactată de autor este tipărită în condiţii exemplare, cu fotografii color şi este postfaţată de Înaltpreasfinţitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit emerit de Bucureşti.
În calitate de practicant ortodox şi cu doi străbunici preoţi venerabili, am găsit în această lectură multă frumuseţe estetică, informaţii de profunzime atât medievale, cât şi contemporane, de natură religioasă, dar şi laică, istorică, expuse cu limpiditate şi impecabilă expresie literară de larg interes public.
Recenzie de Dinu GRIGORESCU
(Foto: librariasapientia.ro)
Infinita frumuseţe. De la arta sacră la obiectele de cult
Autor: Eugen Răchiteanu
Colecţia „Tratate de teologie”, Editura Sapientia, 2025
