Cei care mă cunosc mai îndeaproape ştiu destul de bine statutul financiar de care beneficiez în calitate de înalt funcţionar al statului pe care l-am slujit nonstop, cu credinţă, inteligenţă, efort maxim, onestitate, sâmbete lucrate, program nenormat, în condiţii uneori de stres maxim.
Sunt pur şi simplu uimit aflând de pensia unei doamne judecătoare cu atribuţii de conducere, supusă şi dumneaei stresului maxim, supraaglomerării şi tensiunii, care s-a pensionat la doar 51 de ani, urmând să lucreze mai departe în alte forţe juridice, pensie care m-a făcut de ruşine în faţa propriilor ochi.
Acest decalaj dintre trecut şi viitor este absolut absurd, nedrept şi revoltător când observ că foamea de bani actuală ca şi înfierea cumnaţior, naşilor, rudelor partizanilor politici, servitorilor cuminţi şi mediocri ai conglomeratelor statale este mai nesăţioasă ca niciodată şi amendează spiritul de echilibru şi de bun-simţ care trebuie să existe ca o coloană vertebrală a unui stat de drept şi nu de nedrept!
Nu e vorba aici despre capra vecinului, ci despre obrăznicia care se vrea a fi înveşmântată numai în astrahan şi să defileze pe pajiştea democraţiei şi libertăţii de astăzi.
Cramponarea înalţilor magistraţi, destui dintre ei numiţi şi împinşi politic de la spate, pe care îi cunosc din vremurile tinereţii democraţiei, arată fără doar şi poate că fiara din omul pofticios nu are limite, ea trebuind a fi înfrânată în condiţii legale şi constituţionale!
Editorial de Dinu GRIGORESCU
