Quentin Tarantino, unul dintre cei mai influenţi regizori ai generaţiei noastre şi cel care a ridicat baia de sânge şi violenţa la paroxism pe marele ecran, a dezvăluit recent planurile sale de a explora lumea teatrului. În cadrul podcastului „Club Random”, găzduit de Bill Maher, Tarantino a vorbit despre dorinţa sa de a se concentra mai mult pe scrierea şi regizarea de piese de teatru, o direcţie neaşteptată pentru cineastul cunoscut pentru filmele sale iconice precum Pulp Fiction, Kill Bill şi Once Upon a Time in Hollywood. Rămâne însă de văzut cum va reconcilia acest stil marcat de violenţă extremă cu recomandarea lui Aristotel din „Poetica”, care sugera că acţiunile violente precum omorurile, rănirile şi alte acte de asemenea natură ar trebui să fie comise în afara scenei şi relatate, pentru a evita şocarea publicului şi a păstra demnitatea tragediei. Probabil că Tarantino nu a citit această recomandare, dar este fascinant să observăm cum va aborda aceste constrângeri în noile sale proiecte teatrale.
Regizorul şi scenaristul de 61 de ani a mărturisit că a început deja să scrie pentru teatru şi că îl tentează ideea de a pune în scenă o comedie. Acesta a subliniat faptul că, într-o piesă de teatru, publicul devine un personaj esenţial, iar interacţiunea directă dintre actori şi spectatori creează o dinamică unică, greu de reprodus pe marele ecran. „Într-o piesă de comedie, publicul este un personaj în cameră… când asta funcţionează, este o seară de neuitat”, a spus Tarantino. Această abordare reprezintă o schimbare notabilă faţă de stilul său de regie obişnuit, care se bazează pe dialoguri incisive şi montaj nonliniar, dar demonstrează dorinţa sa de a explora noi forme de exprimare artistică.
Aceasta nu este prima dată când Tarantino flirtează cu ideea de a aduce creaţiile sale pe scenă. În trecut, el a menţionat că a scris o versiune de teatru pentru Once Upon a Time in Hollywood şi că se gândeşte la adaptarea unor filme, precum Reservoir Dogs, în romane care ar putea fi ulterior transformate în piese de teatru. Aceste proiecte ar putea fi primele sale încercări de a-şi extinde influenţa dincolo de cinematografie.
Într-un anunţ surprinzător, Tarantino a renunţat la planurile pentru The Movie Critic, care urma să fie cel de-al zecelea şi ultimul său film. Potrivit „Deadline”, Tarantino a schimbat brusc direcţia, iar filmul nu va mai fi realizat. Iniţial, Tarantino intenţiona să-l aibă pe Brad Pitt în rolul principal, marcând a treia colaborare a lor după Inglourious Basterds şi Once Upon a Time in Hollywood. De asemenea, existau zvonuri că mulţi dintre actorii din filmele sale anterioare ar fi putut lua parte la acest proiect, iar Sony se pregătea să realizeze filmul după succesul obţinut cu ultimul său proiect.
Acum câţiva ani, Tarantino a făcut valuri când a suspendat producţia filmului The Hateful Eight după ce a oferit unui grup mic de actori scenariul său, iar unul dintre aceştia l-a împărtăşit cu reprezentantul său. Scenariul a fost copiat şi distribuit în tot oraşul şi online, ceea ce l-a făcut pe Tarantino să se simtă trădat. Totuşi, el a revenit la proiect după ce a organizat o lectură caritabilă a scenariului, care a fost primită cu entuziasm.
Legătura lui Tarantino cu teatrul nu este unică în peisajul hollywoodian actual. Tot mai mulţi regizori şi scenarişti de la Hollywood îşi îndreaptă atenţia spre teatru, căutând o formă de artă care să le permită să experimenteze în moduri diferite faţă de film. De exemplu, Ethan Coen, cunoscut pentru filmele regizate alături de fratele său, Joel, precum No Country for Old Men şi Fargo, a scris şi regizat recent piese de teatru. De asemenea, Kenneth Branagh, un alt regizor şi actor de renume, îmbină în mod constant munca în cinema cu producţiile teatrale, aducând adesea clasici shakespearieni pe scenă.
Această migrare a unor regizori renumiţi spre teatru reflectă o dorinţă de a explora forme de artă care oferă un alt tip de interacţiune cu publicul şi o libertate creativă diferită faţă de cea a cinematografiei. Teatrul permite o intimitate şi o proximitate cu publicul pe care filmul nu le poate oferi, iar Tarantino, cu înclinaţia sa spre dialoguri vii şi situaţii tensionate, ar putea găsi în teatru un mediu perfect pentru a-şi rafina stilul.
În plus, această tendinţă de reinvenţie artistică nu este doar un experiment creativ, ci şi o mişcare strategică. Din punct de vedere financiar, teatrul poate oferi oportunităţi semnificative. Deşi producţiile de film implică bugete uriaşe şi riscuri financiare mari, piesele de teatru, în special cele de succes, pot aduce câteva beneficii financiare considerabile. Un exemplu notabil este Hamilton, care a devenit un fenomen cultural şi financiar, demonstrând că, în cazul unui mare succes, teatrul poate fi extrem de profitabil. Astfel, Tarantino şi alţii care se îndreaptă spre teatru nu doar că îşi diversifică paleta artistică, dar îşi şi optimizează oportunităţile de a rămâne relevanţi şi de a explora noi surse de venit într-un peisaj artistic în continuă schimbare.
Pentru fanii lui Quentin Tarantino, această orientare spre teatru este o veste interesantă, dar poate şi frustrantă. Regizorul a anunţat de mult timp că plănuieşte să se retragă după cel de-al zecelea film, iar orice proiect teatral ar putea amâna acest moment. Cu toate acestea, publicul poate fi sigur că orice creaţie semnată de Tarantino, fie pe marele ecran, fie pe scenă, va fi una de neuitat.
Revista RINOCERUL
