Premieră la TNB: „Despre oameni, doctori şi rinoceri” de Claudiu Goga după Arthur Schnitzler

0
141

Premiera spectacolului Despre oameni, doctori şi rinoceri, în regia lui Claudiu Goga, se inspiră din textul Professor Bernhardi al dramaturgului austriac Arthur Schnitzler, scris în 1912, dar regizorul, de această dată şi dramaturg, creând o piesă originală, expresie a unei atitudini moderniste de forţă. Construcţia dramatică se bazează pe confruntarea dură a ideilor, într-o lume concentrată asupra vieţii medicale, o mare clinică de pretutindeni, mereu actuală.

Spectacolul devine un veritabil „joc al ielelor”, în care ideile sunt personajele principale: viaţă şi moarte, religie şi ştiinţă, malpraxis şi etică, relaţia medic-pacient-preot, raporturile dintre bărbat şi femeie, dintre fiu şi mamă, conflictul dintre elitismul medical şi populismul stradal. Sunt atinse teme sensibile, precum prezenţa evreimii în mediul spitalicesc şi în societate, dar şi paralelismul religiilor într-un spaţiu tensionat.

Se conturează astfel o lume a dezechilibrelor: secătuirea sufletului, competenţa dusă până la pierderea omeniei, obsesia salvării pacientului cu orice preţ, traumele fizice şi morale ale personalului medical. Fiecare personaj îşi poartă propria dramă.

Există scene de mare forţă: cimitirul, consiliul de administraţie – construit cu rigoare şi jucat memorabil –, dar şi o secvenţă de o rară frumuseţe, desfăşurată sub o ploaie torenţială, metaforă a reproşurilor venite dinspre societate asupra medicilor. Confruntările sunt dure, iar „gloata” străzii judecă haotic şi emoţional. Moartea planează inevitabil.

Mihai Călin (Foto: arhiva D.G.)

Două sinucideri marchează puncte de maximă tensiune: asistenta Ludmila şi personajul principal, care dispare într-un nor de fum, într-un final de mare virtuozitate scenică, dominat de apariţia unui rinocer, trimitere evidentă la universul lui Eugène Ionesco.

Distribuţia este de excepţie. Mihai Călin, în rolul doctorului Elias Bernhardi, construieşte un portret sobru şi autoritar, inspirând încredere şi inflexibilitate, un adevărat artist al bisturiului. Actorul traversează o veritabilă epopee interioară.

George Ivaşcu oferă un rol de mare finețe: Philipp Ebenwald, un profesor ambiţios, cu aparenţă bonomă, dar devorat de dorinţa de putere. Compoziţia sa creează un contrapunct excelent faţă de rigoarea protagonistului.

Medeea Marinescu impresionează în rolul Annei Blum, o prezenţă sigură, elegantă, cu o stăpânire impecabilă a replicii. Fiecare gest şi fiecare inflexiune sunt atent calibrate.

Ada Galeş, în rolul Ludmilei – asistenta umilă, dar singura care spune adevărul –, aduce o dimensiune morală şi tragică spectacolului.

De asemenea, Richard Bovnoczki, în rolul preotului catolic Frantz Reder, oferă o interpretare de mare intensitate, declanşând conflictul central.

George Ivaşcu, Alexandru Potocean, Medeea Marinescu, Ioan Andrei Ionescu, Mihai Călin (Foto: arhiva D.G.)

Întregul ansamblu – Alexandru Potocean (Thomas Reinhardt), Ioan Andrei Ionescu (Peter Hertz), Mirela Oprişor (Eva Flint) – conturează un consiliu al vieţii şi al morţii, al adevărului şi al fricii.

În alte roluri se remarcă: Ofelia Popii (Nina Hoss), Dana Dogaru (Martha Bernhardi), Ionuţ Toader (Hoch), Tomi Cristin (Kulka).

Distribuţia la aplauze (Foto: arhiva D.G.)

Scenografia semnată de Corina Grămoşteanu impresionează prin rigoare şi rafinament, iar costumele realizate de Nina Brumuşilă – în special cel al avocatei – adaugă o dimensiune estetică aparte.

Mişcarea scenică a lui Florin Fieroiu contribuie decisiv la dinamica spectacolului.

Deşi teatrul contemporan este adesea împins spre zona video şi a hibridizării cu filmul, acest spectacol oferă momente de autentică poezie scenică, iar unele construcţii vizuale (Andrei Cozlac şi Silviu Apostol) capătă o aură aproape supranaturală.

Regia lui Claudiu Goga este curajoasă, densă ideatic şi, pe alocuri, uşor supralicitată intelectual, dar echilibrată prin inserţii actuale – referiri la războiul din Ucraina sau la pandemie – şi prin vocile „străzii”. Există mici lungimi, însă ansamblul rămâne puternic şi coerent.

Despre oameni, doctori şi rinoceri este un mega-spectacol de idei, o frescă a condiţiei umane în faţa bolii şi a puterii, care a fost primit cu interes şi aplauze la premiera de la TNB.

Cronică de Dinu GRIGORESCU 

 

Despre oameni, doctori şi rinoceri

de Claudiu Goga după Arthur Schnitzler

Regia: Claudiu Goga

Decor: Corina Grămoşteanu

Costume: Nina Brumuşilă

Video design: Andrei Cozlac şi Silviu Apostol

Muzica: Florin Fieroiu

Mişcare scenică: Florin Fieroiu

Asistent regie: Patricia Katona

Regia tehnică: Costică Lupşa

Sufleor: Petronela Purima

Producător delegat: Mădălina Ciupitu

Distribuţia:

Elias Bernhardi – Mihai Călin

Philipp Ebenwald – George Ivaşcu

Eva Flint – Mirela Oprişor

Anne Blum – Medeea Marinescu

Nina Hoss – Ofelia Popii

Thomas Reinhardt – Alexandru Potocean

Peter Hertz – Ioan Andrei Ionescu

Frantz Reder – Richard Bovnoczki

Martha Bernhardi – Dana Dogaru

Ludmila – Ada Galeş

Hoch – Ionuţ Toader

Kulka – Tomi Cristin

Producător: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti 

Data premierei: 19 martie 2026

Dinu Grigorescu
Dinu Grigorescu (n. 4 iunie 1938, Ploieşti, România) este dramaturg, poet, prozator, jurnalist, critic teatral, editor şi specialist în administraţia publică, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi români din generaţia optzecistă. A publicat 52 de cărţi de teatru, poezie şi proză, 65 de comedii (dintre care i s-au jucat doar 20 ca spectacole scenice, radiofonice, TV şi lecturi) şi 5 volume de critică teatrală. Deţine numeroase premii literare, inclusiv pe cel al Uniunii Scriitorilor pentru cartea de dramaturgie publicată de Editura Academiei în 2021.