Regizorul ucrainean Yuri Kordonsky a studiat actoria și regia la Academia de Stat de Artă Teatrală din Sankt Petersburg, sub îndrumarea legendarului Lev Dodin. Din 1989 predă, joacă și regizează pe plan internațional. Între 1989 și 2001 a fost actor și regizor rezident al celebrului Maly Drama Theatre – Theatre of Europe din Sankt Petersburg, iar din 2001 lucrează intens și constant în teatrele din România.
Artistul, Scorpion, Cal de Foc, este focalizat pe idei și galopează furibund pe teritoriul teatrului modern, cu un apetit pronunțat pentru acțiune năvalnică, pentru personaje complexe, analizate în profunzime, și pentru o stilistică inconfundabilă.
Adaptarea scenică a Metamorfozei de Franz Kafka își asumă tranșant și irevocabil libertăți față de textul originar. Miza nu este fidelitatea literară, adesea exagerată, ci traducerea și dezvoltarea scenică a stărilor-limită care conduc către alienarea omului planetar, prins pentru tot timpul și pentru toată viața într-un malaxor social ce îl macină neîncetat: greutatea și mediocritatea vieții de zi cu zi.
În viziunea lui Yuri Kordonsky, Gregor Samsa nu mai este un personaj unic. Este interpretat de mai mulți actori, alternativ sau simultan, semn limpede că identitatea lui nu mai este individuală, ci distributivă, contagioasă. Gregor nu mai este „unul”, ci „mulți”. Sau, mai exact, ar putea fi oricare dintre noi.
Cu un paratrăznet artistic și existențial, Kordonsky atrage asupra individului neajutorat toate descărcările energetice negative ale unei lumi devenite ostile și insuportabile. Gândacii mișună și se zbenguie în spațiile foste umane, sugerând nu doar dezumanizarea prezentului, ci și posibilitatea unui destin apocaliptic.
În nuvela lui Kafka, Gregor Samsa rămâne până la capăt un funcționar mărunt, dar lucid, captiv într-un corp devenit străin. Metamorfoza nu îi anulează gândirea, ci o face și mai dureroasă. Grotescul nu vine din monstruozitate, ci din discrepanța dintre conștiința umană și învelișul insectoid. Aversiunea viscerală a omului față de insectă, reflex arhaic, aproape biologic, este exploatată de Kafka cu o inteligență rece: gândacul nu trebuie explicat, ci doar arătat.
Există aici și o intuiție aproape profetică. În fața catastrofelor cosmice sau nucleare, știința ne spune că ar supraviețui doar insectele. Gândacul este forță pură, adaptabilitate absolută. Kafka îl transformă în simbol al supraviețuirii degradate, al vieții care continuă dincolo de sens și demnitate.
Momentul „cotidian”, când personajele iau masa, citesc ziarul, este încărcat de o comicitate portretistică subtilă. După defilarea oamenilor transformați în gândaci, urcându-se pe pereți și inversând ordinea mobilierului, scena devine antologică. Imaginile sunt atomice, pulverizează spațiile care păreau să condiționeze desfășurarea dramatică extrasă din nuvelistica kafkiană.
Spectacolul de la EXCELSIOR mută accentul de pe interioritatea personajului pe dimensiunea corporală a metamorfozei. Gregor nu mai este doar conștiință captivă, ci corp indezirabil, respingător, perturbator al ordinii domestice.
Această opțiune regizorală simplifică ambiguitatea psihologică a textului kafkian, dar câștigă masiv în expresivitate vizuală. Suntem mai aproape de Tarkovski decât de teatrul psihologic: imaginea domină sensul.
Spațiul cubic imaginat de scenografa Oana Micu este claustrant și dinamic totodată. Casa familiei Samsa nu mai este un interior burghez recognoscibil, ci o cușcă socială, un mecanism de presiune continuă.
Montarea dezvoltă ambiguitatea kafkiană până la corporalitatea absurdului absolut. Kafka nu face politică, dar spectacolul te obligă să gândești mai departe.
Metamorfoza de la EXCELSIOR nu concurează textul lui Kafka. Îl folosește ca paratrăznet. Și lasă teatrul să suporte descărcarea.
Distribuția. Funcții scenice și performanțe
Gregor Samsa
În absența programului de sală, interpretul din reprezentația la care am asistat nu a putut fi identificat cu certitudine, probabil Marius Turdeanu, un actor excepțional. Dincolo însă de această imprecizie, se cuvin felicitări întregului grup care construiește personajul central ca entitate plurală:
Marius Turdeanu
Matei Arvunescu
Alex Popa
Dan Pughineanu
Mircea Alexandru Băluță
Grete, Oana Predescu
Mama, Mihaela Trofimov
Tatăl, Bogdan Nechifor
Servitoarea, Dana Marineci
Administratorul-șef, Mihai Mitrea
Chiriașii, excelent ansamblu
Primul chiriaș, Dan Clucinschi
Al doilea chiriaș, Dragoș Spahiu
Al treilea chiriaș, Ovidiu Ușvat
În concluzie, dramatizarea colectivă a Metamorfozei lui Kafka, în regia lui Yuri Kordonsky, este extrem de inovatoare și șocantă, situată pe muchia dintre realism și suprarealism. Teatrul Excelsior etalează un ansamblu actoricesc tânăr, exploziv și entuziast, impecabil dirijat în scene memorabile, care zguduie și captivează publicul.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Foto: Volker-Vornehm, Teatrul Excelsior
