Ziua a şaptea a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio a oferit publicului piteştean spectacolul Între noi e totul bine, prezentat de Teatrul „Alexie Mateevici” din Chişinău.
Întâi am vrut să ştiu cine a fost Alexie Mateevici, nume cu rezonanţă rusă, şi am aflat că este un poet român, autorul versurilor imnului naţional al Republicii Moldova, sufixul numelui fiind rusificat la scară naţională în timpul Uniunii Sovietice. Teatrul care îi poartă numele este un teatru al tinerilor şi nu vine pentru prima dată în România cu spectacole incitante, care îmbină talentul nativ al interpreţilor cu influenţa teatrului rus, a cărui importanţă o cunoaştem cu toţii. Este un plus de valoare observabil rapid în evoluţia actorilor de peste Prut.
Titlul spectacolului, Între noi e totul bine, pare declarativ şi cuminţel, transmiţând un optimism paradoxal: chiar dacă ne este rău, ne simţim bine. Textul aparţine autoarei poloneze Dorota Masłowska şi este tradus şi adaptat scenic în limba română de Savra Daici. Acţiunea se petrece în Polonia, pe malurile Vistulei, dar tot atât de bine s-ar putea petrece şi pe malurile Nistrului: aceeaşi lume rurală, cu bunicuţe, case mici şi nepoţi universali, la care se adaugă lumea urbană, elegantă şi alienată.
Dramaturgia aparţine teatrului absurdului de filiaţie franceză, cu care teatrul polonez a avut dintotdeauna mari afinităţi. Nu este însă un absurd construit pe idei abstracte, ci pe o avalanşă de cuvinte şi detalii cotidiene. Replicile curg în cascadă şi reproduc cele mai neaşteptate fleacuri ale existenţei moderne: reclame, peroane, tomberoane, reviste aruncate, conversaţii inutile şi amintiri fragmentate. Actorul şi spectatorul înoată într-un ocean verbal pe care îl recunoşti imediat şi îl uiţi peste câteva clipe, imposibil de contabilizat în întregime.
Această tehnică necesită interpreţi de mare forţă, capabili să stăpânească ritmul ameţitor al substantivelor, adjectivelor, reclamelor şi amintirilor. Pentru actorii basarabeni, de fibră nobilă, orice dificultate pare escamotabilă. Întreaga distribuţie oferă recital după recital actoricesc, spre deliciul publicului piteştean, care nu mai văzuse o asemenea explozie scenică. Dacă în alte seri sala Studio fusese ocupată de doi-trei interpreţi, de această dată scena a fost invadată de opt actori de o vitalitate ieşită din comun.
Prezenţele feminine sunt cele mai izbutite pe tot parcursul spectacolului.
Bunica, imobilizată într-un scaun cu rotile şi împinsă de o nepoată obraznică, dar ataşată de familie, deschide carnavalul cuvintelor şi al amintirilor. În rol, Margareta Nazarchevici-Bechet creează un personaj memorabil. Relatările nostalgice despre război, reacţiile automate la bubuiturile din afara scenei şi gestul comic de a-şi pune o cratiţă pe cap ca pe o cască militară dezvăluie cât de adânc este înfipt războiul în memoria colectivă.
Profund impresionantă este şi Diana Boşcov (Fetiţa metalistă), care îşi construieşte rolul cu o vitalitate relevantă şi cu o expresivitate cuceritoare.
În acelaşi registru se află şi Cătălina Budu (Halina), femeia preocupată de estetică şi de bucătărie, prinsă între resemnare şi pofta de viaţă. Nimeni nu se plânge cu adevărat de sărăcie, de boală sau de destin. Există un tonus pozitiv al supravieţuirii umane, iar comedia înaintează spectaculos.
Încântătoare este şi Valentina Ostap în rolul Prezentatoarei, adică autoarea însăşi, dar aici se produce o fractură din scriitură, iar epicul se întrerupe şi apare explicativul.
În rolul Edyta, Nina Lefter este fermecătoare şi elegantă, cu apariţii mai scurte, dar care livrează momente bune de joc actoricesc, la fel şi Ludmila Botnaru într-o compoziţie cu haz suculent (Bozena).
Giasti Sirah (Bărbatul) ne prezintă un bărbat tembel într-o cameră de bloc unde s-a oprit apa caldă, aşa cum se întâmplă şi în Bucureşti în ultima perioadă, când ţi-e lumea mai dragă, fiind un stres urban.
Scenografia (Irina Gurin) construieşte două lumi paralele. În prim-plan se află gospodăria rurală, iar în fundal există o a doua scenă – interiorul televizorului, unica distracţie a personajelor. Acolo apare lumea urbană, cu alte frustrări şi nevroze. În această zonă televizată a spectacolului, comedia atinge culmi extraordinare prin jocul actorilor Victor Untilă (Actorul/ Monika) şi Valentina Ostap (Prezentatoarea), care construiesc caricaturi elevate ale vedetelor media contemporane. Cei doi ating, prin precizie comică şi grotesc controlat, adevărate vârfuri ale genului.
Totuşi, spectacolul suferă în partea a doua din cauza redundanţei. Regizorul, Slava Sambriş, sedus de text şi de posibilităţile lui comice, revine asupra aceloraşi teme şi mecanisme. Întoarcerea la intensitatea maximă din prima parte nu se mai produce, iar anumite situaţii devin repetitive. Chiar şi aşa, jocul actorilor rămâne strălucitor.
Costumele semnate de Alina Perju sunt încântătoare, iar contribuţiile tehnice – light designul lui Eugen Croitor, sound designul lui Valentin Strişcov şi video designul lui Cristian Oloi – participă decisiv la succesul unei reprezentaţii de comedie bufă în care excesul devine, uneori, şi calitate, şi defect.
Piesa este dedicată mamei autoarei, Warszawa, iar această dimensiune afectivă se simte discret în spatele întregului mecanism comic. Alegerea unui text atât de neobişnuit legitimează un spectacol foarte original şi demn de respect, un spectacol de actori entuziaşti, talentaţi, cu o scenografie ingenioasă, cu o flotilă de avioane de hârtie care survolează adevăruri de viaţă, într-un registru artistic şi comic deseori fulminant.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Între noi e totul bine
de Dorota Masłowska
Traducerea: Sabra Daici
Regia artistică: Slava Sambriş
Scenografia: Irina Gurin
Decor: Ion Cataraga
Design costume: Alina Perju
Light design: Eugen Croitor
Sound design: Valentin Strişcov
Video design: Cristian Oloi
Creator păpuşă: Valentina Ostap
Distribuţia:
Fetiţa metalistă – Diana Boşcov
Halina – Cătălina Budu
Bozena – Ludmila Botnaru
Bătrânica apatică în scaunul cu rotile – Margareata Nazarchevici-Bechet
Bărbatul – Giasti Sirah
Actorul – Victor Untilă
Prezentatoarea – Valentina Ostap
Edyta – Nina Lefter
Monika – Victor Untilă
Producător: Teatrul „Alexie Mateevici” Chişinău
Data premierei: 2 noiembrie 2025
