ANOTIMP
La tâmpla ce strigă a toamnă,
nepăsător, fără cuvinte,
mă răspândesc în miresme
de vară,
când mâinile tale-mi
sculptează trupul şi sufletul
în rostogoliri
incandescente
de primăvară.
♦
STATORNICIA SPERANŢEI
Nu stă în puterea frunzei
să aleagă cântarul zidirii în mugur.
Sâmbure-amar, trupul ei zvâcneşte
în rana sărată a timpului.
Vaste absenţe sufocând
neputincioase prezenţe.
Doar gândul ei, strop de rouă
prins în plasa nedumeririi
înveşmântează statornicia
speranţei din sevă.
♦
STROPI
Desculţe,
tălpile noastre
tulbură
pleoapele macilor.
Îndrăgostite,
sărută clipa de taină
colorând
îmbrăţişarea zorilor.
Tălpile noastre,
stropi în
Secretele macilor.
