25 mai 2024 – Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes a fost acordat sâmbătă filmului Anora, o dramedie regizată de americanul Sean Baker despre o lucrătoare sexuală care se căsătoreşte cu fiul unui oligarh rus şi lucrurile devin foarte complicate. Este al doilea film al lui Baker în competiţie, după filmul Red Rocket din 2021.
Anora adoptă o atitudine fără prejudecăţi faţă de protagonistă, interpretată de Mikey Madison într-o performanţă remarcabilă care a fost lăudată de critici. George Lucas, care a primit un premiu onorific la ceremonie, a prezentat Palme d’Or. Baker l-a îmbrăţişat pe Lucas şi a mulţumit juriului înainte de a spune, „Chiar nu ştiu ce se întâmplă acum”. El a dedicat premiul său „lucrătoarelor sexuale din trecut, prezent şi viitor – acesta este pentru voi”.
Ceremonia, care a avut loc în Teatrul Grand Lumière din sediul festivalului, a început cu o parodie a crawl-ului de deschidere din Star Wars original. Când Lucas a urcat pe scenă, a primit o ovaţie în picioare. Aplauzele au devenit şi mai puternice când prietenul său apropiat de mult timp, Francis Ford Coppola, a apărut pentru a-i înmâna lui Lucas un Palme d’Or onorific. Coppola, care l-a numit pe Lucas „fratele său mai mic”, a fost la festival cu epopeea sa, Megalopolis, care a fost prezentată în competiţia principală, dar nu a câştigat nimic.
Juriul competiţiei, condus de Greta Gerwig, a acordat un premiu special tragediei iraniene The Seed of the Sacred Fig/ Sămânţa smochinului sacru, despre o familie mică care se destramă violent exact când mişcarea de protest Femeie, Viaţă, Libertate din Iran ia amploare. Regizorul, Mohammad Rasoulof, care a fugit din ţară chiar înainte de deschiderea festivalului, a acceptat premiul personal. În 13 mai, el a anunţat pe Instagram că a părăsit Iranul după ce a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru filmele sale; urma să fie şi amendat şi biciuit, iar proprietăţile să-i fie confiscate.
Grand Prix, al doilea cel mai înalt onor al festivalului, a fost acordat filmului All We Imagine as Light/ Tot ce ne imaginăm ca lumină, al regizoarei indiene Payal Kapadia. O dramă blândă despre trei femei care ajung să se înţeleagă una pe cealaltă şi pe ele însele în Mumbaiul contemporan, Tot ce ne imaginăm ca lumină a fost un alt favorit al criticilor. În discursul său de acceptare, Kapadia a mulţumit celor trei actriţe principale, pe care le-a adus pe scenă alături de ea, precum şi tuturor lucrătorilor care fac ca festivalul să funcţioneze.
Jesse Plemons a câştigat premiul pentru cel mai bun actor pentru Kinds of Kindness/ Feluri de bunătate, cea mai recentă grozăvie master-sclav de la cineastul grec Yorgos Lanthimos. Regizorul francez Jacques Audiard a câştigat Premiul Juriului, al treilea cel mai important premiu al serii, pentru filmul intrat în competiţie Emilia Pérez. Acest film a câştigat şi premiul pentru cea mai bună actriţă. Într-o mişcare neobişnuită, juriul a acordat premiul pentru patru actriţe din film – Adriana Paz, Karla Sofía Gascón, Selena Gomez, Zoe Saldaña –, „armonia sororităţii”, aşa cum a spus membrul juriului Lily Gladstone. Premiul a fost acceptat de actriţa transgender spaniolă Karla Sofía Gascón, care joacă personajul principal, un şef de cartel mexican care trece printr-o tranziţie pentru a deveni femeie.
Premiul pentru cel mai bun regizor a fost acordat cineastului portughez Miguel Gomes pentru Grand Tour, o fantezie autentică sui generis despre un funcţionar britanic în 1917 care, fugind de logodnica sa, porneşte într-o explorare temporală a postcolonialismului (printre altele). După ce a făcut semn cu degetul mare în sus către juriu, Gomes a spus în engleză, „Uneori am noroc”.
Surprinzător, premiul pentru scenariu a fost acordat filmului The Substance/ Substanţa, un film de groază în limba engleză despre o actriţă de la Hollywood, interpretată de Demi Moore, care recurge la măsuri extreme după ce este considerată a fi un bun perimat. Regizoarea franceză Coralie Fargeat i-a mulţumit lui Moore, care a fost prezentă.
Premiul Camera d’Or pentru cel mai bun lungmetraj de debut a fost acordat filmului Armand, un thriller psihologic regizat de norvegianul Halfdan Ullmann Tøndel despre o confruntare între părinţii a doi copii, dintre care unul este acuzat de agresiune asupra celuilalt. (Bunicii lui Tøndel sunt Liv Ullmann şi Ingmar Bergman.)
În perioada premergătoare festivalului, au circulat zvonuri despre posibile proteste împotriva războiului din Gaza (niciunul nu s-a concretizat) şi dezvăluiri scandaloase despre diverse figuri din industrie. În ziua deschiderii festivalului (14 mai), „The Guardian” a publicat un articol în care surse anonime afirmau că Coppola a încercat să sărute câţiva figuranţi în timpul filmărilor la Megalopolis. Nu s-a mai întâmplat nimic cu această poveste, iar niciunul dintre reporterii de la conferinţa de presă a filmului nu a abordat aceste subiecte.
Două filme româneşti au fost prezente la Festivalul de la Cannes din acest an. Este vorba despre documentarul NASTY, care îl are în prim-plan pe Ilie Năstase, regizat de Tudor Giurgiu, şi despre Trei kilometri până la capătul lumii, în regia lui Emanuel Pârvu care a câştigat premiul Queer Palm (LGBTQ).
Premiul, înfiinţat în 2010, fost înmânat regizorului Emanuel Pârvu de către Lukas Dhont care a citit şi motivaţia juriului: „O descompunere dură şi preţioasă a unui sistem al violenţei. Perspectiva sa dezvăluie încet lumea patriarhală în care au crescut personajele noastre, în care spaţiul de a exista pe deplin este făcut imposibil de structurile ideilor adânc înrădăcinate”.
Revista Rinocerul
(Foto: festival-cannes.com)
