De Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ mă leagă aspre, duioase şi de neşters amintiri. Stagiunea 1982 ‒ 1984 a avut o importanţă deosebită în cariera mea dramaturgică. Obiceiul românesc este să întorci spatele şi nu să întinzi mâna. La un moment dat, am pierdut orice contact cu acest minunat teatru de avangardă şi cu minunaţii săi actori. Aşadar, am aşteptat cu nerăbdare să văd ce ne prezintă teatrul acesta important în Festival şi cum arată noua generaţie de actori.
Piesa Dolores aparţine dramaturgului american Edward Allan Baker (1950 ‒ 2021) şi abordează în stil occidental dramele înstrăinării care atacă puternic unele familii şi tema norocului femeilor de a da peste bărbaţi nepotriviţi şi de a deveni victimele unor brute care abuzează de ele. Sigur că e o temă foarte corectă etic şi politic şi faptul că se ignoră complet dramaturgia tânără scrisă în România şi publicată la edituri prestigioase, din păcate, nu mai este o noutate, ceea ce exprimă dictatura opiniei laterale a decidenţilor în materie de repertoriu. Poţi obţine premiul Academiei Române, premiul Uniunii Scriitorilor, premiul UNITER etc., că tot dramaturgia străină îi atrage pe românii noştri din secretariatele literare şi din culisele regizorale. Niciodată şi nici acum nu am resimţit grav sentimentul că mi se livrează mie, spectatorul din România, drame care nu sunt specifice nouă prin dialog şi simţire, care vin dintr-o realitate paralelă, ce parcă hipnotizează spiritul românesc.
Două actriţe expresive, care evident că au prenume anglo-spaniole, Sandra şi Dolores (Elena Popa şi Nora Covali), se confruntă, se ceartă, se înlocuiesc una pe cealaltă, se ameninţă cu pistoalele şi perorează nonstop şi nu de puţine ori redundant, ameninţarea fiind doi găligani (Robert Braşoveanu şi Vasile Diţa) care nu au replică, ci doar prezenţă fizică brutală, semn al forţei animalice.
Spectacolul este coerent în logica sa, actriţele sunt versate şi talentate, replicile sunt domestice şi sălbatice, decorul (Mădălina Sandu) este plin de capcane, muzica (Paul-Ovidiu Cosovanu) este excelentă, costumele de firmă, dar momentul în care am început să părăsesc mental acest spectacol a fost obsesia scatologică de a repeta de multe ori acel cuvânt care este propriu nu teatrului de idei, nu teatrului de acţiune, nu teatrului românesc de la începuturi şi până în prezent, ci celui care te trimite direct cu nasul în latrină. Această dezinvoltură lingvistică capătă teren în teatrul românesc, la pachet cu folosirea vocală a organelor de reproducere masculină, şi la teatre mai mari decât cel din Piatra Neamţ. M-am întrebat care este raţiunea acestei obsesii, ce vor să arate autorul sau actorul şi regizorul? Curajul de a spune orice, oriunde şi oricum, dovada unei libertăţi de expresie fără limite, dezinvoltura unei generaţii?
Am fost deconectat total de la subiect, drept care am rugat un coleg de breaslă să facă o cronică obiectivă a acestui spectacol agitat, bine jucat, bine asamblat scenografic, cu ingenioase intervenţii video (Andrei Ceobanu), cu nerv şi brutalitate.
Modul prin care Marele Will (Shakespeare) se adresa în Teatrul Globe spectatorilor vulgari şi analfabeţi, eleganţa metaforei pe care o utiliza fără a pica în pornografie sau scatologie era „scoică îmblănită”, când se referea la partea intimă a femeii, şi probabil că publicul reacţiona cu multă veselie. Înainte de a trece în lumea de apoi, marele regizor Dan Puican ne spunea că el nu acceptă într-un text nici măcar cuvântul „bă”!
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Dolores
de Edward Allan Baker
Traducerea: Alexandra Muscalagiu
Regia artistică: Ciprian V. Nechita
Scenografia: Mădălina Sandu
Video: Andrei Ceobanu
Muzica: Paul-Ovidiu Cosovanu
Univers sonor: Ciprian V. Nechita
Light design: Costi Baciu
Distribuţia:
Sandra/ Dolores – Elena Popa
Dolores/ Sandra – Nora Covali
Scenă înregistrată: Loredana Grigoriu, Ecaterina Hâţu, Lucreţia Mandric
Figuraţie: Robert Braşoveanu şi Vasile Diţa
Producător: Teatrul Tineretului Piatra Neamţ
Data premierei: 24 ‒ 25 noiembrie 2023
Spectacol prezentat joi, 15 mai 2025, în cadrul Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio, de la Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti
