Am premiat „Cravata galbenă” în primul rând pentru că m-a readus, după foarte mulți ani, într-o sală de cinematograf din care evadasem, dezamăgit, dezgustat chiar, de tematici vulgare, de obsesia pentru urât, de modul în care realitatea românească era prezentată ca un spectacol uniform negativ, mai simplificată decât este în adevăr.