Alexandra Badea este o scriitoare de succes a tinerei generaţii care beneficiază de porţi deschise şi recunoaştere europeană. Nu mai este nevoie de cronică, aceasta fiind realizată chiar de către autoare:
„«Exil» este un spectacol despre blocajele identitare pe care le purtăm în noi fără să ştim, despre traumele transmise la un nivel intim şi politic dintr-o generaţie în alta, despre tensiunile pe care le avem cu România şi, în acelaşi timp, despre imposibilitatea de a te rupe definitiv în momentul în care decizi să pleci, despre nevoia de libertate, incapacitatea de adaptare, neputinţe, laşităţi, iubiri sufocate de contextul social-politic, familii destrămate, familii care înăbuşă autenticitatea celor care ies din tipar, despre lupta continuă de a te desprinde de tot acest bagaj şi de a trăi în acord cu tine într-o societate care îţi interzice să o faci.”
Alexandra Badea, în Programul de sală
Părere de spectator
Toţi oamenii, din toate generaţiile pamântului, poartă genele strămoşilor, amprentele fatale ale destinelor, povara războaielor, decimărilor, fricilor, laşităţilor pentru supravieţuire. Nu există excepţii. Eroii? Până şi zeii Olimpului erau împovăraţi de păcate, adultere, răzbunări, aventuri, intrigi de tot felul. Zeus era afemeiatul suprem şi oamenii i se închinau.
Bieţii noştri părinţi! Bunicii morţi în războaiele mondiale. Străbunicii retrograzi. Caragiale, un desuet. Un şmecher la succesiune. Eugen Ionescu a apelat la exil fiindcă în România nu avea şanse de afirmare. Aici, la noi în curte, Rinocerii rămâneau la zoo. Acasă la Monica Lovinescu am întâlnit, cred eu, adevăratul exil politic cu securitate, cu senioritate. Marii români (şi nu doar ei) tânjesc pentru „acolo, departe”, unde este mai bine decât acasă. Exilul forţat al africanilor spre noul continent. Tragediile traversărilor. Decimarea indienilor. Alt exil! Omul e o fiară!
Acum, exilul este în online. E posibil să fie un exil definitiv spre alt exil cosmic.
Exiluri, exiluri, exiluri.
Exiluri pentru culegătorii de căpşuni în Spania şi de sparanghel în Germania.
Exiluri de succes. Exiluri cu deces. Exiluri înainte şi după ’89. Exiluri în refuzul natalităţii. Exil cu nepalezi în locul forţei plecate în exiluri. Exilul văzut ca un paradis. Exiluri de infern. Exilul la Paris. Exiluri de vis. Contraexiluri. Exilul românesc. Exilul unguresc. Diaspora. Exilul lui Paul Goma. Exilul lui Paul Everac ‒ Un fluture pe lampă. Exilul lui Mircea Ştefănescu ‒ Acolo, departe. Exilul nostalgic, romantic. Exilul lui Mircea M. Ionescu ‒ naivul care visează să aducă America de-acasă. Un exil tragicomic care nu-l ajută să îşi prezinte exilurile de ultimă oră nici pe scenă, deşi este laureat al Premiului „I. L. Caragiale” al Academiei Române, refuzat lui I. L. Caragiale!
Un singur exil nu se poate efectua. Din limba română. Nu se poate ieşi din Matca lui Marin Sorescu. Când vom pleca toţi în exil, adio, România!
xxx
Povestea autobiografică a doamnei Alexandra Badea despre exilul franţuzesc-românesc e stufoasă datorită tehnicii dramatice care nu dezvoltă epicul cronologic. Autoarea, plecată din România în anul 2003, dezvăluie toate avatarurile acestei decizii cruciale care i-a schimbat total viaţa, şi în bine, şi în nebine. O saga de familie. Personajele trecutului bântuie ca nişte fantome. Personajele sunt şi pe scenă, şi pe ecrane. Atenţia se dispersează. Lovitura de teatru este contrafăcută. Pică bine. Povestea glisează într-o combinaţie ciudată a unei naraţiuni născute dintr-un lung şir de amintiri resistematizate ce forfotesc permanent în memoria afectivă. Certuri de familie. Traume. Nunţi şi decesuri de speranţe. Disecţia familiei cu veleităţi. Mult tragism pentru părinţii, bunicii care au trăit în ceauşism cu frica de a vorbi, de a gândi liber, de a simţi liber. Nimic despre Europa Liberă. Nimic despre Vocea Americii.
Montajul scenaristic evită temele incomode, focusându-se numai pe dramele de familie. Trecerea bruscă de la o ceartă la altă ceartă este atât de rapidă, încât nu ai timp de a digera mental scandalul anterior faţă de cel ulterior. Se pierde ritmul, cursivitatea.
xxx
Beckett, Ionescu nu scriau altfel? Cântăreaţa cheală e o piesă tradiţională? De ce au fluierat românii D’ale Carnavalului? Era cu totul altfel!
Pronosticurile sunt dificil de dat în zona artei.
Piesa este structurată bine sau nebine, cu un entuziasm juvenil şi cu multă logică de copil. Fronda generaţiei care e sigură că ea reformează lumea. Accelerarea modernităţii aduce piesa în zona unui spectacol online, un text viral aidoma postărilor de pe telefonul mobil, unde se trece de la doamna Halep la regina Angliei. Există legături extraconjugale în mariajul teatrului contemporan cu teatrul online. Sigur, eu preferam să văd mai întâi cortina care ascunde sacrul scenic ce aţâţă curiozitatea. Dar avem degete în ochi. Teribilisme.
Spectacolul intră în conflict cu piesa. De fapt, prima scenă conţine sex dezinhibat la un party. Oare acesta să fie marele vis de libertate în străinătate? Poate că da, poate că nu.
Nu se mai distinge clar logica acţiunii, prezentată când în stânga, când în dreapta. Datele de calendar devin esenţiale pentru a pricepe jocul. În Exil există aşadar amorul, dar lipsesc total dorul şi umorul. Patru planuri de acţiune nu sunt prea multe? La subsol ‒ semnificaţii subterane. La parter ‒ familia neocehoviană. La primul etaj ‒ interviurile locatarilor din România vorbăreaţă despre exil şi societate. La etajul următor ‒ ecranul. Liftul ‒ între etaje. În parcare ‒ o Dacie 1300 cu farurile în ochii spectatorilor orbiţi de maşinărie. O mireasă pe capotă. Senzaţional! Şi nunta e altfel.
xxx
Distribuţia
Actorii Naţionalului nu se dezmint niciodată. Ana Ciontea exprimă forţă dramatică de excepţie. Irina Movilă ‒ superbă! Aplauze pentru Ada Galeş, Aylin Cadîr, Crina Semciuc, Cosmina Olariu şi Diana Dumbravă! Vitalie Bichir, Ionuţ Toader, Mihai Călin, Alexandru Potocean, Emilian Oprea, Richard Bovnoczki, Liviu Lucaci, Emilian Mârnea şi Florin Călbăjos joacă sus!
xxx
Decorurile (Cosmin Florea), costumele, muzica (Călin Ţopa), proiecţiile, tehnologia contribuie la atmosfera unui spectacol foarte solicitant.
Cu Exilul Alexandrei Badea, care încheie ciclul celor 5 premiere promise şi realizate cu celeritate şi intensitate artistică de interimatul directorial al Teatrului Naţional, se deschide noua stagiune. Succes!
Dinu GRIGORESCU
