Clasicism în cheie modernistă
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de Carlo Goldoni
Viaţa lui Goldoni este ea însăşi o piesă de teatru, scriitorul fiind o Slugă la doi stăpâni, pendulând între profesia juridică şi chemarea satirică. Comediile sale sunt veritabile fresce ale secolului al XVIII-lea, populate de personaje pitoreşti: negustori îmbogăţiţi peste noapte din afaceri cu statul, bărbaţi pentru care soţiile sunt sclave tăcute care îi păcălesc, aventurieri şi escroci cu suflet de artist, nobili şi, nu în ultimul rând, slujitori inteligenţi şi şireţi.
Piesa se concentrează pe Truffaldino, un personaj emblematic al servitorimii dedicate celor bogaţi, ale cărui foame şi ingeniozitate îl determină să găsească tot felul de soluţii – legale sau nu – pentru a se hrăni. Truffaldino, deşi într-un registru comic, este aproape la fel de important ca Hamlet. Pentru el, dilema existenţială devine „a mânca sau a muri de foame”.
Interpretarea lui Truffaldino în spectacolul regizat de Bogdan Cioabă la Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti este remarcabilă. Bogdan Cioabă a fost elogiat şi pentru o altă producţie de inspiraţie medievală, Volpone de Ben Jonson, premiată anul trecut de revista Rinocerul. Spectacolul de faţă este ingenios şi bine realizat, îmbogăţit de numeroase momente de comicitate rafinată. Să recunoaştem meritele creatorilor săi: un spectacol excelent, susţinut de o echipă de actori foarte tineri, a căror interpretare atinge uneori adevărate culmi de virtuozitate scenică, o realizare cu adevărat notabilă.
Tânărul actor Şerban Ghilvaci, în Truffaldino, trece peste toate barierele şi interpretează cu exuberanţă un rol complex, acrobatic uneori, expresiv întotdeauna şi foarte aplaudat.
Pantaloane (Gogu Preda), tatăl unei fiice zburdalnice bine educate (Tatiana Serghi), şi Lombardi, arogantul socru (Adrian Duţă), medic de familie italiană, edifică o construcţie spectacologică expansivă, veselă şi bine articulată satiric. În spectacol se remarcă şi Gogu Preda în Pantalone, care cucereşte imediat publicul şi captează atenţia în duetul comic, executând multe momente de comicitate de bună calitate.
Doamna Mirela Popescu este o actriţă de excepţie, iar de fiecare dată când o vedem pe scenă, impresionează prin amploarea talentului său. Cu o dicţie impecabilă şi un joc scenic de o precizie milimetrică, se mulează perfect pe calapodul hangiţei lui Goldoni.
Teodora Colţ interpretează în travesti rolul fratelui de la absenţa căruia pleacă toate încurcăturile şi încrengăturile acţiunii, tânăra jucând cu multă feminitate, fineţe şi rafinament.
În pereche de succes cu abilul Truffaldino bifăm prezenţa agreabilă scenic şi cu farmec a cameristei Smeraldina (Alina Diaconu).
Tatiana Serghi are nobleţe şi distincţie în rolul Claricei, fiica lui Pantalone, frumos îmbrăcată şi regizată.
Florin Dobre demonstrează calităţi şi anduranţă în rolul lui Silvio, reuşind momente atractive de duel comic şi verbal.
Adrian Duţă, în rolul doctorului Lombardi, dă notă clasei sociale pe care o reprezintă, fiind şi foarte haios.
Marius Furtună şi Marius Pieca acoperă cu personalitate roluri pitoreşti (servitor, chelner de la han şi hamali).
Petrişor Diamantu este spectaculos în rolul lui Florindo Aretisi din Torino.
Din discuţia amiabilă avută cu scenograful (Cristina Ciucu) şi, ulterior, cu regizorul (Bogdan Cioabă), am aflat că spectacolul a pornit de la ideea că în secolul al XVII-lea teatrul se juca în stradă, decorul improvizat fiind de regulă o pânză în faţa căreia jucau actorii. Dar acest decor mi s-a părut simplist, iar silueta aşa-zisă a hanului mi-a adus în minte improvizaţiile de la casele de cultură, deşi desfăşurarea evenimentelor scenice a fost profesionistă, apoi, intruziunea unor personaje moderne în tevatura Veneţiei medievale a necesitat un timp de acomodare cu formula hibridă, dar atractivă.
Electrizanta coregrafie dinamică şi surprinzătoare a doamnei Vava Ştefănescu contribuie la tonusul ridicat şi funambulesc al comediei nemuritoare şi al spectacolului de viţă nobilă şi viaţă lungă.
Traducerea doamnei Polixenia Karambi m-a emoţionat profund şi prin faptul că distinsa scriitoare mi-a deschis porţile Teatrului de Comedie pe vremea marelui Radu Beligan şi a teatrogului B. Elvin, cu comedia contractată şi plătită, dar nejucată, în stil goldonian, Hoţii de monumente, care, din păcate, încă zace în aşteptarea unor regizori interesaţi de epoca medievală a comunismului ceauşist.
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de Carlo Goldoni Traducerea: Polixenia Karambi
Distribuţia: Truffaldino – Şeraban Ghilvaci Pantalone – Gogu Preda Clarice, fiica lui – Tatiana Serghi Doctorul Lombardi – Adrian Duţă Beatrice, torineză, travestită – Teodora Colţ Silvio, fiul său – Florin Dobre Florindo Aretisi din Torino, iubitul ei – Petrişor Diamantu Brighella, hangiu – Mirela Popescu Smeraldina, camerista Claricei – Alina Diaconu Un servitor, un chelner de la han, doi hamali – Marius Furtună, Marius Pieca Regia artistică: Bogdan Cioabă Scenografia: Cristina Ciucu Coregrafia: Vava Ştefănescu Asistent regie: Gabriel Gheorghe Data premierei: 2 noiembrie 2024 Producător: Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti
NASTASIA, O POVESTE DE CARTIER
construită cu materiale româneşti de bună teatralitate de cuplul Victor Ioan Frunză – Adriana Grand, după Domnişoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu
Revăzută după ani buni, piesa Domnişoara Nastasia se înfăţişează ca o veritabilă „Năpastă” pe urmele lui Caragiale, întrucât, în esenţă, explorează tema răzbunării într-o poveste profund melodramatică şi, în cele din urmă, tragică.
Decorul dezvăluie mai multe spaţii de joc în trei planuri de acţiune: odaia Nastasiei (Ioana Predescu), atelierul de tâmplărie al tatălui ei (Mihai Giuriţan) şi strada slab luminată (de doi stâlpi cu neon), care nu exista în epocă, dar nu contează câtă vreme se transmite sentimentul poetic de cartier interlop sugerat de dramaturg (socrul regizorului Ion Cojar). Vedem străzi lăturalnice unde se întâlnesc îndrăgostiţii, dar şi alcoolicii şi fetele de moravuri uşurele, stridente şi cochete, provocatoare. Atmosfera este completată de imaginea pompelor funebre, cu un sicriu naturalist, mortul, coroanele funerare, lacrimi – sincere sau prefăcute – şi comentarii ce evocă un destin lovit şi prigonit de soartă.
Deşi este o fată cuminte, după uciderea iubitului, Nastasia aruncă doliul repede, se îmbracă în rochie roşie şi acceptă curtea criminalului pe care îl detestă, pentru a se răzbuna. Cortina cade sec ca o ghilotină.
Vedeta este Vulpaşin, un băiat rău din cartier, interpretat admirabil de Dan Cogălniceanu. Mimica, gestica, costumele, pantofii, grimasele, expresivitatea feţei, mişcările ordonate şi dezordonate contribuie la concluzia unui joc exact, un spirit de ironie surprins de autor.
Spectacolul respectă unitatea de timp şi acţiune, coboară de câteva ori cortina la sfârşit de act, ceea ce nu se mai practică în teatrul contemporan mutat de voie şi de nevoie în zona filmului şi a proiecţiilor video. Cortina trebuie să existe, să funcţioneze! Ni se transmite un sentiment liniştitor de clasicitate, de respect faţă de scrierile înaintaşilor, existând tot timpul o unitate stilistică în vorbe, în port, în atitudine, în tăceri, în izbucniri. Naraţiunea creşte treptat, odată cu tensiunea dramatică, tablourile fiind separate şi de acordurile muzicale (intermediare), cu versuri de epocă şi contemporane, de multe ori zguduitoare.
Artista suavă şi gingaşă din rolul principal, Ioana Predescu, are datele fizice şi delicateţea eroinei Nastasia, dar sonoritatea replicilor se pierde uneori; face bine tranziţia de la o stare psihologică la alta şi contribuie esenţial la transmiterea mesajului disperării fetei care şi-a pierdut iubitul.
Cel mai bine se evidențiază acordeonul şi interpretarea lui Dan Cogălniceanu, a cărui dicţie impecabilă şi gestică nuanţată îi dau personajului un aer de „bestie sentimentală”. Acest ton intens şi plin de expresivitate adaugă personajului credibilitate, personalitate şi o forţă captivantă.
În Ion Sorcovă, tatăl de ne-nţeles, Mihai Giuriţan seamănă cu regretatul Ion Arcudeanu, prin replica: „Mai bine prost decât un netrebnic”.
Claudia Suliman este spectaculoasă în rolul Paraschiva, o fată foarte, foarte rea din cartier, iar Anca Maria Florea este Niculina, altă fată la fel de rea, ambele actriţe jucând impecabil.
Frumosul actor al teatrului braşovean, Ion Gâlmă, este ceea ce trebuie să fie – Luca, un băiat bun din cartier, fiind perfect în poziţia mortuară, dar şi Luca Lacrimă, un băiat slab cu duhul.
Oana Huiu (vecina), Mădălin Mandin (Ionel, alt băiat rău, da’ jmeker), Relu Siriţeanu (cârciumarul) şi Vasile David (Pascu) întregesc cu talent suculent un spectacol de actori pe mâna unui regizor de înaltă clasă (Victor Ioan Frunză).
Scenele antologice conţin o puternică teatralitate. Cârciuma este adusă din Ferentari. Nicio schimbare. E lumea recreată din centrul infractorial de altădată şi de astăzi (istoria criminalisticii), unde se adună vicioşii, iar coşciugul, pomana, bârfa, legătura tată-fiică, prima şi ultima dragoste, ura şi gelozia, trufia, răutatea şi compasiunea sunt intens aplaudate de public.
Din comedia lui Goldoni plonjăm în tragedia lui Zamfirescu, cei doi piloni ai festivalului, pentru care regizorii şi-au câştigat pe deplin aprecierea unui public care a umplut Sala Mare a Teatrului „Alexandru Davila” până la refuz. Personajele, fie din Veneţia, fie din „cartierul tristei veselii”, recompun cu succes universul lor, printr-o serie de apariţii şi intervenţii la un înalt nivel artistic. Regia bine gândită dezvăluie rute inedite şi momente de efect, armonizate cu elementele tehnice, decorative şi muzicale, graţie unor adevăraţi profesionişti.
NASTASIA, O POVESTE DE CARTIER rescriere de Victor Ioan Frunză după Domnişoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu Direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză Decorul şi costumele: Adriana Grand Distribuţia: Nastasia, o fată cu aspiraţii ‒ Ioana Predescu Ion Sorcovă, tatăl ei de ne-nţeles ‒ Mihai Giuriţan Vulpaşin, un băiat rău din cartier ‒ Dan Cogălniceanu Luca, un băiat bun din cartier ‒ Ion Gâlmă Vecina, o amărâtă şireată ‒ Oana Huiu Paraschiva, o fată foarte, foarte rea din cartier ‒ Claudia Suliman Niculina, altă fată la fel de rea ‒ Anca Maria Florea Ionel, alt băiat rău, da’ jmeker ‒ Mădălin Mandin Luca Lacrimă, unu’ slab cu duhu’ ‒ Ion Gâlmă Cârciumarul ‒ Relu Siriţeanu Pascu ‒ Vasile David Data premierei: 12 noiembrie 2023 Producător: Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto afişe: Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti, Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov)
