Remember Horea Popescu

0
47

Centenarul marelui regizor Horea Popescu (25 ianuarie 1926 – 24 ianuarie 2010) stârneşte puternice amintiri despre acea epocă regizorală şi artistică performantă, parcă mai generoasă decât cea din zilele noastre, cu bucurii şi satisfacţii la premierele care se succedau pe scena TNB, condus atunci de Radu Beligan. Exista un anumit tip de solidaritate materială şi un real respect între generaţii, dar şi mult mai puţine voci contestatare zgomotoase.

L-am întâlnit la diferite festivaluri teatrale şi l-am vizitat acasă, pe strada Poenaru Bordea, unde se aflau trei blocuri gemene, construite în perioada interbelică, destul de şubrede în anii ’70, dar care rezistă şi astăzi: blocurile A, B şi C. Regizorul locuia în blocul C, care a scăpat de furia devastatoare a cutremurului din 4 martie 1977. Făceam parte atunci din echipele de salvare a victimelor, chiar la blocul unde unda seismică a făcut ravagii. Îmi amintesc o mamă cu o fetiţă fără viaţă în braţe, pe scara blocului, în timp ce, alături, se afla o cutie de globuri de Crăciun, intacte…

Horea Popescu a iubit viaţa şi tinereţea; era un spirit vivant şi şarmant, binevoitor, fără aere de vedetă, deşi era un adevărat monstru sacru.

Remember Horea Popescu, Paul Ioachim şi Vasile Donose (Foto: arhiva D.G., TNB, 1997)

Păstrez o fotografie cu el, realizată în holul Teatrului Naţional, la 13 mai 1997, când, la Sala Amfiteatru a primei noastre scene, am lansat două volume de teatru (Iadul vesel şi Estul sălbatic), prezentate anterior la Centrul Cultural al Consulatului României din New York. Director general al instituţiei era jovialul scriitor Fănuş Neagu, iar director artistic – colegul nostru, Mihai Ispirescu.

A dispărut ca un tren în noapte, la 86 de ani. A fost un ardelean vesel şi un om cu suflet bun. Succesele sale din teatru şi film rămân vii în memoria colectivă: Moartea unui artist, Danton, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Richard al III-lea, Thomas Becket, Un fluture pe lampă, Domnişoara Nastasia, Titanic Vals, Coana Chiriţa, Gaiţele, Generoasa fundaţie, PloşniţaCaligulaMoştenirea, Omul de lângă tine, Bălcescu, De trei ori Bucureşti, Cuibul de viespi, Moartea unui comis-voiajor.

Dinu GRIGORESCU

(Foto: TNB)

Dinu Grigorescu
Dinu Grigorescu (n. 4 iunie 1938, Ploieşti, România) este dramaturg, poet, prozator, jurnalist, critic teatral, editor şi specialist în administraţia publică, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi români din generaţia optzecistă. A publicat 52 de cărţi de teatru, poezie şi proză, 65 de comedii (dintre care i s-au jucat doar 20 ca spectacole scenice, radiofonice, TV şi lecturi) şi 5 volume de critică teatrală. Deţine numeroase premii literare, inclusiv pe cel al Uniunii Scriitorilor pentru cartea de dramaturgie publicată de Editura Academiei în 2021.