Armăşeşti Got Talent: Eveniment omagial pentru fostul absolvent, George Genoiu

Redescoperind România adevărată la Armăşeşti

15 iunie 2024 – În inima Bărăganului, în judeţul Ialomiţa, la o oră de Bucureşti, am redescoperit România adevărată, deseori uitată în marile oraşe şi la marile festivaluri internaţionale cu bugete de milioane de euro şi oaspeţi din întreaga lume.

Grupul Şcolar Agricol „Iordache Zossima” din comuna Armăşeşti este o clădire istorică, impunătoare şi elegantă, cum numai în secolul al XIX-lea se ridicau. Zossima, moşierul din Bărăgan care a ridicat-o, a fost un Mecena a cărui familie, cu origini greceşti, a preferat să-şi investească banii în comunitate, nu doar în lux personal şi plimbări în străinătate.

Iordache Zossima, proprietar al moşiei Nenişorii de Sus din comuna Armăşeşti, a refăcut Biserica „Sfântul Gheorghe”, a construit Primăria Armăşeşti în 1882 şi a fondat Şcoala de Agricultură din Armăşeşti (1883 – 1885), prima din România, azi, Grupul Şcolar „Iordache Zossima”. El a donat şcolii 350 de hectare de teren, o vie şi 100.000 de lei pentru întreţinerea elevilor şi construirea unui cămin.

Şcoala, monument istoric de clasă A, a fost donată Ministerului Agriculturii în 1887 şi a devenit model pentru şcolile agricole de gradul II. În perioada 1975 – 1990, a funcţionat ca liceu agroindustrial, iar din 2010 se numeşte Liceul Tehnologic „Iordache Zossima”.

Pe lângă şcoală, Zossima a fondat un spital cu 20 de paturi în Armăşeşti în 1897, parte din Eforia Spitalelor Civice din Bucureşti. Şcoala şi ferma didactică, cu 30 de hectare de teren, oferă specializări în agronomie, zootehnie, medicină veterinară, protecţia mediului şi economie.

Construcţiile suplimentare au inclus o brutărie (1927), o uzină electrică (1929) şi un depozit de carburanţi (1957). Staţia de meteorologie a funcţionat aici la începutul secolului al XX-lea. După 1942, şcoala de meserii a devenit Şcoala de Ţesătorie, unde Paraschiva Topîrceanu, mama poetului George Topîrceanu, a fost maistru-şef.

Astăzi, liceul specializează circa 380 de elevi anual şi oferă lecţii practice de agricultură şi zootehnie. Deşi au trecut 135 de ani, arhitectura liceului se remarcă prin combinaţia de elemente tradiţionale româneşti cu influenţe ale stilului neoclasic sau eclectic, predominante în epocă.

Am fost întâmpinaţi de doamnele Mihaela Stan, profesor de română, coordonatorul momentelor artistice, şi directoarea liceului, Ana Maria Zanfir, împreună cu un grup de fetiţe îmbrăcate în port tradiţional, aşa cum am primit şi eu în dar de la bunica mea dobrogeană când eram de vârsta lor. Fetiţele ne-au oferit la intrare o delicioasă pâine coaptă de o altă bunică plină de suflet şi servită cu sarea tradiţională.

Am păşit în interioarele istorice, cu pereţi înalţi şi ferestre largi, luminoase, urcând pe o scară grandioasă până la sala de spectacole şi festivităţi a şcolii, redenumită Aula „George Genoiu”, și plină de mese de bal, la care au stat numeroase personalităţi locale şi naţionale. Aveam să participăm la un eveniment cultural organizat cu mare clasă de Cezar Genoiu, care şi-a comemorat tatăl, prezentând publicului o parte din opera sa impresionantă.

Tatăl şi fiul: o moştenire culturală şi o reîntâlnire în posteritate

George Genoiu s-a născut la 31 august 1933 în Armăşeşti, de unde a plecat acum 75 de ani, devenind ulterior un cunoscut şi respectat scriitor, dramaturg, critic teatral şi redactor-şef al revistelor Ateneu din Bacău şi Scorpion din Bucureşti, prima revistă privată înfiinţată după 1989 de chiar fondatorul revistei Rinocerul, Dinu Grigorescu, cu sprijinul regretatului regizor Tudor Mărăscu. Ulterior, a fondat şi cunoscuta publicaţie Rampa şi Ecranul. Multe dintre piesele sale au fost jucate pe scenă sau difuzate la radio, iar contribuţia sa culturală i-a adus recunoaşterea oficială prin includerea sa în Dicţionarul personalităţilor ialomiţene şi acordarea Ordinului „Meritul Cultural” în grad de Cavaler în 2004.

Cezar Genoiu a transformat omagiul adus tatălui său într-o sărbătoare a talentului local. Elevii de la Grupul Şcolar Agricol „Iordache Zossima” din Armăşeşti, coordonaţi frumos de cadrele didactice, au prezentat în prima parte a evenimentului momente muzicale, poetice şi teatrale, din care am remarcat o dramatizare minunat de actuală a povestirii Împăratul e gol, care a subliniat importanţa educaţiei, sârguinţei şi curiozităţii intelectuale pentru a crea lideri de ţară valoroşi – şi nu, cum am văzut, persoane slab pregătite în funcţii mult mai înalte decât ar merita, acordate pe criterii politice şi de nepotism. Serbarea elevilor, la care s-a muncit mult, a culminat cu un superb şi emoţionant număr muzical de grup care părea luat din filmele americane, dar adaptat ethosului românesc.

A urmat o serie de discursuri ţinute de câteva personalităţi care l-au cunoscut şi care au lucrat cu scriitorul George Genoiu. „Piesele lui George Genoiu au reuşit să surprindă esenţa sufletului uman şi să portretizeze relaţiile dintre oameni cu o fineţe rar întâlnită”, a declarat Domnica Țundrea, realizatoare a Teatrului Naţional Radiofonic, care a jucat 13 piese scrise de George Genoiu.

Dramaturgul Dinu Grigorescu a adus şi el un omagiu regretatului dramaturg, descriindu-l ca pe un om calm şi echilibrat, care a muncit în linişte şi a creat piese pline de umanitate şi relaţii autentice. „George Genoiu a fost un dramaturg care a preferat să se retragă în umbră şi să creeze piese pline de bun-simţ, axate pe relaţiile dintre oameni şi pe încercările vieţii. A fost un om prudent, care a evitat lozincile şi stridenţele epocii”, a afirmat Grigorescu.

După o serie de alte discursuri ţinute de personalităţi care l-au cunoscut şi care au lucrat cu scriitorul George Genoiu, s-a difuzat filmul documentar MOŞTENIREA în patru acte, excepţional, modern şi emoţionant, scris şi regizat de chiar fiul scriitorului, Cezar Genoiu, un om de afaceri care a dovedit că a moştenit inteligenţa scclipitoare şi marele talent artistic al tatălui său. Filmul a fost narat cu mult talent şi prezenţă cinematică de Marta Niculae şi filmat cu măiestrie de tânărul de 17 ani Vlad Niculae (fiul lui Dan Niculae Faranga, noul CEO, din aprilie 2024, al Grupului Ţiriac) şi Marian Leonte. Pelicula a prezentat o serie de mărturii emoţionante despre activitatea prodigioasă, dar puţin cunoscută publicului larg a lui George Genoiu.

„George Genoiu nu a creat în piesele sale o lume ideală, ci una reală, eroii săi fiind oameni cu calităţi, dar şi cu defecte, cu tării şi slăbiciuni ce se îmbină şi se amestecă în permanenţă. Ceea ce rămâne însă după ce-i citeşti piesele sau le vezi jucate este încrederea lui nestrămutată în resursele de omenie ce există în fiecare om, declanşate şi puse în mişcare în clipa marilor încercări. Teatrul lui George Genoiu este prin excelenţă un «teatru de stare», cu conflicte subterane, cu tensiuni psihice legate de nevoia de a lua o hotărâre, de a alege un drum diferit de cel străbătut până atunci, alegerea la eroii săi însemnând şi momentul afirmării noilor valori etice, al valorilor lumii noastre.” (Ileana Berlogea, în Contemporanul, nr. 25, 20 iunie 1986, p. 13).

Trebuie menţionat faptul că atât Bibliotecii din Armăşeşti, cât şi Aulei din incinta Grupului Şcolar Agricol „Iordache Zossima” li s-au atribuit o placă memorială cu numele dramaturgului. Felicitări doamnelor Mihaela Stan şi Ana Maria Zanfir şi domnului Cezar Genoiu pentru acest eveniment unic, elegant şi emoţionant!

Revista Rinocerul va reveni cu un alt material pe tema acestui eveniment, scris de dramaturgul Dinu Grigorescu, prietenul şi colaboratorul regretatului George Genoiu.

Articol de Alexandra ARES

(Foto: A.A.)

Fişa completă de autor:

GEORGE GENOIU

Dramaturg, critic de teatru
n. 31 august 1933, în comuna Armăşeşti, judeţul Ialomiţa – d. 5 februarie 2016, la Ploieşti.

Studii: Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiesti (1953); Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, specialitatea critic de teatru (1962, teza de licenţă: „Metafora scenică în arta spectacolului românesc”).

Activitate profesională:
– metodist şi director al Casei Regionale a Creaţiei Populare din Galaţi (1961 – 1964);
– inspector pe probleme de artă la Comitetul Regional pentru Cultură Bacău (1964 – 1967);
– secretar general de redacţie, redactor (ianuarie 1968 – iulie 1982; august 1989 – martie 1990) şi redactor-şef (august 1982 – iulie 1989) al revistei Ateneu din Bacău;
– în martie 1990 se mută în Bucureşti, transferându-se la Societatea teatrală „Scorpion”, ca redactor-şef al revistei Scorpion; ulterior, înfiinţează şi conduce Casa de Presă şi Editură „Rampa şi Ecranul” şi lansează revistele: Monitor magazin, Monştri sacri, Rampa şi Ecranul, Interconect, Curierul de Bărăgan.

Activitate publicistică:
– 1955: debut literar, cu versuri, în revista Tânărul scriitor (Bucureşti);
– 1963: debut în critica teatrală, în revista Tribuna (Cluj);
– 1968, octombrie: debut în dramaturgie, în revista Ateneu (Bacău), cu piesa într-un act Umbrelă pentru singurătate.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău (2002).

OPERA

• Seara în faţa cerului. Piesă într-un act. Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă, 1973, 32 p.
• Drumul încrederii. Piesă-portret. Indicaţii de regie – Radu Boroianu. Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Institutul de cercetări etnologice şi dialectologice, 1978, 111 p.
• Fratele mai mare. Piesă într-un act. Indicaţii de regie – Constantin Dinischiotu. Bucureşti, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, 1980, 54 p. (Teatru).
• Teatrul de toate zilele. Iaşi, Ed. Junimea, 1980, 240 p. (Arlechin). Cuprinde: I. Gânduri despre teatru. II. Spectacole.
• Însoţitorul nevăzut. Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1983, 408 p. (Teatru).
• Trecere prin verandă. Iaşi, Ed. Junimea, 1984, 200 p. (Dramaturgi contemporani).
• Doi pentru un tango. Bucureşti, Editura Eminescu, 1986, 388 p. (Teatru comentat).
• Subiecte teatrale. Motive, procedee, stări. Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987, 275 p.
• Conversaţie în oglindă. Comedie provincială. Bucureşti, Editura Eminescu, 1989, 176 p. (Rampa).
• O lume captivă. Bucureşti, Editura Eminescu, 1996, 88 p. (Teatru).
• Teatru. Ediţie de autor. Cu o postfaţă de Ileana Berlogea. Bucureşti, Casa de Editură și Presă Rampa şi Ecranul, 1997, 832 p. (Excelsior. Scriitori contemporani). Cuprinde: Trilogia captivă. Conversaţii provinciale. Acasă, vieţi destrămate. Viaţa secretă a dramei şi alte subiecte.
• Dansând cu destinul. Din ciclul Dramele decăderii. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2000. 56 p.
• Dramele decăderii (piese de teatru scrise între anii 1994 – 2000). Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Rampa şi Ecranul, 2000. 446 p. (Excelsior. Scriitori contemporani).
• The Dramas of decadence. Plays Written between 1994 and 2000. Translation by Alina Carac. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2000, 112 p. Cuprinde: The old man and the innocent, The Hunting logde, Trivial tango.
• Titircă, inimă bună (Palavre şi adulter la Domeniile Marvila). Pamflet antioligarhic plănuit de I. L. Caragiale „dă-dămult… mai dă-dămult”. Prefaţă de Mircea Ghiţulescu. Bucureşti, Fundaţia Culturală Casa de Presă şi Editură Rampa şi Ecranul, 2002, 112 p. (Teatru).
• Viaţa secretă a dramei. Tristeţi ascunse. Sfârşitul intimităţii. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2003, 260 p.
• Domeniile Marvila. Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2003, 536 p. Conţine piese scrise între anii 1993 – 2003, la care se adaugă drama Comedie provincială.
• Cu moartea în suflet. Patimă şi tandreţe la Domeniile Marvila. Elegie dramatică. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2004, 294 p.
• Teatru. Pentru vindecarea moravurilor. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2005, 351 p.
• Pentru vindecarea sufletului. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2006, 966 p. Cuprinde: Chipurile decăderii. Trilogia seducţiei. Trilogia intimitaţii. Teatru scurt. La o cupă de neant.
• Dinozaurul şi libelula. Jurnalul – dovada senectuţii. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2008, 583 p.
• Un monde captif. The dramas of decadence. Bucureşti, Rampa şi Ecranul, 2008, 303 p. (Antologiile „Rampa şi Ecranul”)

Ediţii

• I. L. Caragiale faţă cu reacţiunea… criticii. Antologie publicată cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale (1852 – 1912), 6 volume. Bucureşti, Ed. Rampa şi Ecranul, 2001 – 2004 (Sinteze pentru mileniul trei).

A publicat piese de teatru şi articole în: Ateneu, Bucovina literară, Caietele Teatrului Bacovia, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Datini, Deşteptarea, Literatorul, Luceafărul, Orizont, Rampa şi Ecranul, Revue Roumaine, România liberă, România literară, Săptămâna, Scânteia, Scânteia tineretului, Steagul roşu, Tribuna, Urzica, Viaţa militară ș.a.

Piese de teatru jucate:

• Trecere prin veranda verde. Premiera: 26 iunie 1973, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia: Ion Olteanu.
• Drumul spre Everest. Premiera: 24 mai 1975, Teatrul „V. I. Popa” din Bârlad, regia: Cristian Nacu; 20 iulie 1976, Teatru TV, regia: Dina Cocea.
• După Echinox. Premiera: 18 decembrie 1975, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, regia: Eugen Traian Borduşanu.
• Doi pentru un tango. Premiera: 6 octombrie 1978, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia: Constantin Dinischiotu; la 26 iulie 1983, Televiziunea Română reia spectacolul sub titlul Împlinire.
• Casa noastră. Premiera: 19 iulie 1980, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, regia: Gheorghe Jora; 20 iulie 1982, Teatru TV, regia: Constantin Dinischiotu.
• Comedie provincială. Premiera: 18 martie 1984, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia: I. G. Russu; 1996, Teatrul Naţional Radiofonic.
• Patimă şi tandreţe. Premiera: 18 iulie 1985, Teatrul „V. I. Popa” din Bârlad, regia: Cristian Nacu.
• Conversaţie în oglindă sau Victima fericită. Premiera: 19 martie 1986, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia: Anca Ovanez-Doroşenco; 25 septembrie 1988, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, regia: Dan Alecsandrescu; 1990, Teatrul „Valah” din Giurgiu, regia: Cornel Popa.
• Însoţitorul nevăzut. Premiera: 8 decembrie 1986, Teatru TV, regia: Constantin Dinischiotu.
• Împăcare târzie. 1995, Teatrul Naţional Radiofonic, regia: Constantin Dinischiotu.
• Rătăciţi în amurg. Premiera: 13 decembrie 1997, Teatrul „Bacovia” din Bacău, regia: Constantin Dinischiotu.
• Cantonul de vânătoare. Premiera: 20 februarie 1999, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu; 6 octombrie 1999, Teatrul „Bacovia” din Bacău.
• Văduve la tinereţe. Premiera: 12 iunie 1999, Teatrul „Bacovia” din Bacău.

Teatru radiofonic: Seara în faţa cerului – 1976, Drumul încrederii (Drumul spre Everest) – 1978, Frate mai mare – 1979, După echinox – 1979, Patimă şi tandreţe – 1981, Logodnicii mincinoşi – 1982, Însoţitorul nevăzut – 1984, Doi pentru un tango – 1986, Conversaţie în oglindă (Victima fericită) – 1991, Împăcare târzie – 1995, Comedie provincială – 1996, Tristeţi ascunse – 2004, Ava şi Don – 2007.

Premii şi titluri:
Premiul Criticii Teatrale acordat de către A.T.M. (Asociaţia Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale) pentru activitatea de cronicar de la revista Ateneu (1979);
Premiul Uniunii Scriitorilor (secţiunea dramaturgie) pentru volumul Însoţitorul nevăzut (1983);
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (secţiunea dramaturgie) pentru volumul O lume captivă (1996);
Cetăţean de onoare al comunei Armăşeşti, judeţul Ialomiţa (din 1998).
Premiul special al revistei Ateneu, acordat pentru întreaga activitate literară, la împlinirea vârstei de 70 de ani (2003).
Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, categoria A „Literatură”, conferit de preşedintele României (2004).

Bibliografie:
Budău, Eugen. Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 467-470.
Enache, Ioan. George Genoiu. Biobibliografie, Ed. Studion, Bacău, 2004.
Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, Vol. 10, Scriitori şi filosofi, coord. Ion Văduva-Poenaru, Ed. Geneze, Bucureşti, 2009, p. 325.
Genoiu, Cezar Alexandru. George Genoiu. Dramaturgul, criticul, editorul, Ed. Rampa şi Ecranul, Bucureşti, 2007.

Sursă text fişă autor + foto: Biblioteca Judeţeană „Costache Sturza” din Bacău