Stagiunea de toamnă 2025-2026 a Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” a început în forță pe 11 septembrie, cu reluarea captivantă a musicalului pop-rock „Romeo și Julieta”, semnat de Gérard Presgurvic și pus în scenă de regizorul maghiar KERO, prezent în sală. Această montare, care a marcat prima premieră de gen în România încă din 2009, revine după o pauză de peste 11 ani, ultima reprezentație având loc în 2014, într-o versiune revigorată care îmbină moștenirea originală pariziană din 2001 cu adaptări proaspete pentru publicul contemporan. Spectacolul francez inițial, prezentat la Palais des Congrès sub titlul „Roméo et Juliette, de la haine à l’amour”, a cucerit rapid inimile, atrăgând peste două milioane de spectatori în primul an și propulsând hitul „Les rois du monde” în topuri pentru 32 de săptămâni, cu vânzări de peste șase milioane de unități audio-vizuale.
La București, KERO a reinterpretat esența dramei shakespeariene prin prisma muzicii pop-rock energice, cu traducere în română realizată de Ernest Fazekas, păstrând dinamica ritmică, dar infuzând-o cu accente locale pitorești care fac producția simpatică și irezistibilă spectatorii români.
Seara de 11 septembrie a adus o premieră mult așteptată în rolul principal masculin, cu tenorul Octavian Ene debutând ca Romeo, după ce un accident survenit în timpul repetițiilor din primăvară l-a ținut departe de premieră. Revenirea sa a fost un triumf personal și artistic, după multe luni de recuperare medicală intensă, Ene infuzând personajul cu o vitalitate rebelă și carismatică, transformându-l dintr-un tânăr romantic și sensibil (cum era cel al lui Andrei Mihalcea) într-un bad boy care se îndrăgostește subit și năprasnic de Julieta. Vocea sa, cu un timbru cald, plăcut, bogat și versatil, navighează cu ușurință de la momentele lirice tandre la explozivele secvențe rock, iar prezența scenică sigură a creat o conexiune imediată cu publicul, accentuând patima tinereții și intensitatea tragicului.
Alături de el, Julieta, interpretată de Dumitrița Sinița, a fost o revelație lirică și emoțională, captând esența inocenței și curajului feminin cu o grație remarcabilă. Vocea sa cristalină, cu nuanțe de o puritate emoționantă, a strălucit în special în dueturile de dragoste și în scena finală, unde lirismul ei a transmis o vulnerabilitate sfâșietoare, dar plină de forță interioară. Sinița nu doar cântă impecabil, ci și joacă cu o sensibilitate fină, făcând ca fiecare gest al Julietei să pară o poezie vie – o performanță care iese din obișnuit și ți se tipărește în minte și în suflet. Interpretarea sa a adus o energie autentică scenelor romantice, iar precizia vocală și expresivitatea au completat perfect chimia cu Romeo.
Mercuțio, adus la viață cu un farmec irezistibil de Victor Ion, a injectat serii un val de umor sarcastic și exuberanță, servind ca un motor de energie care echilibrează tensiunea romantică cu momente de pură vitalitate juvenilă. Benvolio (Dragoș Ioniță), aducând vestea morții Julietei, a livrat un moment intens, cu impact emoțional clar, care a stârnit reacții puternice în sală și strigăte de Bravo. Lady Capulet, interpretată cu autoritate și multă experiență scenică și vocală de Georgiana Mototolea, a impus o prezență impunătoare prin precizia vocală și gravitatea gesturilor, subliniind conflictele adulte și presiunea socială care strivesc inocența tinerilor. Tensiunea intergenerațională, un fir roșu al narațiunii, a fost reliefată cu ironie, amintind de complexitatea lumii în care iubirea se lovește de prejudecăți.
Rolurile secundare au contribuit la un ansamblu unitar și convingător: Părintele Lorenzo (Nicholas Lupu), cu timbrul său profund și echilibrul gestual, a oferit un ancoraj moral și narativ, legând cu subtilitate firul dramatic; Paris (Florin Budnaru), conturat cu o noblețe nuanțată, a adăugat adâncime rivalității cu Romeo, evitând clișeele și aducând o credibilitate emoțională; iar Tybalt (Dragoș Moldovan), a adus o furie colerică, dar controlată, care intensifică conflictele. Capulet (Alexandru Onea), Prințul din Verona (Victor Bucur), Lady Montague (Adina Sima), Dădaca (Tina Munteanu), Amantul (Alexandru Conache), Roza (Sabina Ioniță), Grăjdarul (Alexandru Vasile), Spălătoreasa (Carmen Anghel), Vincenzo (George Olar), Peter (Cristian Grigorescu) și Servitorul lui Tybalt (Marius Merdicos) au susținut ansamblul cu profesionalism. Corul, pregătit de Aurel Muraru, și orchestra dirijată de Constantin Grigore au susținut muzica cu precizie, în timp ce coregrafia Évei Duda și a Viktoriei Barta, alături de luminile semnate de Tibor Arpad Buzsinszki și Laszlo Attila, au creat un univers vizual dinamic, cu mișcări frenetice și culori vibrante care modernizează tragedia clasică.
Regia are câteva momente memorabile prin plastica vizuală, între care sosirea la bal a petrecăreților și ieșirea în ralenti de la final, iar altele, cum ar fi finalul, prin energia contagioasă a muzicii.
Această reluare de toamnă demonstrează că viziunea lui KERO păstrează o prospețime vizuală și sonoră captivantă, cu ritmuri pop-rock pulsatile și coregrafii inventive. Dar adevărata forță vine din modul în care actorii respiră viața în personaje: debutul lui Ene ca Romeo a adus o patimă directă și viscerală, susținută de o distribuție care evită exagerările și construiește o poveste coerentă, emoționantă. Publicul de pe 11 septembrie a răsplătit spectacolul cu ovații stând în picioare, confirmând că „Romeo și Julieta” rămâne un reper al repertoriului, un must-see pentru orice iubitor de teatru muzical.
Consemare de Alexandra ARES
