Emil Coşeru, reputat actor al scenei ieşene, celebru în lumea filmului şi totodată apreciat profesor universitar doctor, unul dintre creatorii care au contribuit la reînfiinţarea învăţământului teatral la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, a debutat recent şi în dramaturgie cu piesa Hârjoana. Scrisă într-o singură lună, februarie, în anul 2025, după cum mărturiseşte autorul, piesa a fost prezentată publicului câteva luni mai târziu în formatul unui spectacol-lectură, în regia Irinei-Popescu Boeriu, bucurându-se de succes. Tocmai de aceea, la un an distanţă, piesa vede luminile rampei la sala „Uzina cu teatru” a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, în regia Alexandrei Bandac Marian, avându-l în distribuţie şi pe dramaturg.
Emil Coşeru, după 57 de ani de experienţă teatrală ca actor, se remarcă printr-un condei sigur ca dramaturg, dialogul fiind atent orchestrat prin ritm şi claritate, în timp ce replicile capătă profunzime prin fineţea şi densitatea mesajului transmis. Deşi prin încărcătura ideatică subiectul trimite spre mari texte din dramaturgia universală precum: Scaunele lui Ionesco, O, ce zile frumoase! de Beckett, Gin Rummy de Donald Coburn, textul are originalitate prin perspectiva proprie a lui Emil Coşeru asupra condiţiei umane şi prin modalităţile artistice de expresie.
Piesa ilustrează drama condiţiei umane prin două personaje, El şi Ea, ajunse la vârsta senectuţii. O imagine a cuplului primordial, evocând mitul androginului, cele două jumătăţi de sferă care formează întregul, conferind textului o dimensiune universală, transformând experienţa particulară a personajelor într-o meditaţie asupra destinului uman, asupra trecerii timpului şi a nevoii fundamentale de comunicare. Aflaţi în apropierea sfârşitului vieţii, cei doi încearcă să ţină la distanţă gândul morţii prin amintiri, jocuri şi gesturi de afecţiune reciprocă, evocând cu ludicitate puterea iubirii de a face suportabilă trecerea timpului şi demnitatea cu care poate fi privit absurdul condiţiei umane. Titlul devine astfel o metaforă a confruntării omului cu timpul, o „hârjoană” încărcată de sensuri existenţiale. O poveste emoţionantă, presărată cu umor, tandreţe şi momente de reflecţie.
Regizoarea Alexandra Bandac Marian se află la cea de-a doua montare pe scena unui teatru de stat, după spectacolul Cioburi de la Teatrul „Matei Vişniec” din Suceava, revenind la scena ieşeană unde a debutat ca actriţă în urmă cu 14 ani. Cu studii de actorie şi regie, cochetând şi cu scrisul, Alexandra Bandac Marian construieşte un spectacol emoţionant în care accentuează dimensiunea poetică a textului, cu intensă forţă de transfigurare scenică şi fior inefabil al sensurilor. Stranietatea atmosferei este însă intens potenţată atât de scenografie, cât şi de designul video, perfect subordonate viziunii sale regizorale.
Încă din primele scene, îţi este sugerată ideea că cele două personaje ar putea fi şi suspendate într-un spaţiu aflat la graniţa dintre existenţă şi nefiinţă, într-o temporalitate incertă, undeva în afara timpului, într-un spaţiu „de trecere”. Ca suflete aflate între două lumi, personajele par captive într-o stare de suspendare existenţială, incapabile încă să îşi descifreze adevărata situaţie.
Scenografa Alexandra Budianu construieşte un spaţiu scenic sugestiv, pendulând între imaginea unei locuinţe îmbătrânite şi o casă-cavou cu piese de mobilier strâmbe, dezechilibrate, printre care a pătruns iarba, ca semn al locului de veci din cimitir, dar şi ca o abstractizare a Edenului care poate va urma.
Andrei Cozlac redimensionează spaţiul dându-i stranietate prin video designul conceput, prin holograme sau imagini ale unui univers interstelar, generând o experienţă vizuală captivantă şi spectaculoasă.
Montarea conţine secvenţial şi sugestive note cehoviene, cum ar fi viziunea mamei defuncte, eternul dulap sau proiecţia unor siluete de arbori ca o posibilă livadă cu amintiri, livada celor doi.
Mişcarea scenică (amuzantele momente de dans) este realizată sugestiv de Lorette Enache.
Conceptul regizoral al Alexandrei Bandac Marian a pus accent pe relaţia dintre personaje, dar s-a concentrat cu precădere asupra interacţiunii dintre doi actori consacraţi, Emil Coşeru şi Tatiana Ionesi, a căror istorie comună pe scenă a adăugat un strat suplimentar de subtilitate, emoţie şi profunzime a interpretării. Cei doi impresionează ca de obicei prin autenticitate şi naturaleţe, personajele fiind construite în registre dramatice bine dozate, într-o cheie profund umană, care permite spectatorului să se regăsească sau să mediteze asupra feliilor de viaţă prezentate pe scenă. Emil Coşeru şi Tatiana Ionesi (El şi Ea) vorbesc despre moarte fără patetism, ca despre o prezenţă inevitabilă, acceptată cu luciditate şi chiar cu o anumită seninătate. Timpul devine nemăsurabil, anotimpurile, vremea, zilele, nopţile nu îşi mai urmează cursul firesc, iar amânarea sfârşitului prin joc şi joacă ar putea îmblânzi o soartă ce pare doar un joc absurd. Dialogurile simple şi directe, rostite cu dibăcie de Emil Coşeru şi Tatiana Ionesi, nasc emoţii puternice, iar alternanţa dintre umor şi melancolie, reliefată cu virtuozitate a interpretării, conferă spectacolului forţă expresivă. În centru rămâne viaţa cu amintirile, afecţiunea, micile ritualuri cotidiene şi nevoia profundă de a fi împreună.
Iris Zaharia (Fetiţa) îşi figurează apariţiile cu multă candoare şi farmec. Fantomatica ei prezenţă configurează o ipostază simbolică plurivalentă, fiind deopotrivă încarnarea unui mesager al Morţii, un înger sau o poetică esenţializare a copilăriei.
Hârjoana este un spectacol sensibil şi matur, despre doi bătrâni care pendulează între vârsta echilibrului, a maturităţii şi a copilăriei, în care teme universale precum timpul, iubirea şi sfârşitul vieţii devin experienţă artistică autentică. Prin interpretările iscusite a doi actori experimentaţi şi prin mesajul profund uman al textului, montarea lasă spectatorului nu doar emoţia întâlnirii cu personajele, ci şi ocazia de a reflecta asupra propriei existenţe.
Aplaudăm această nouă ipostază de dramaturg a actorului Emil Coşeru, care îşi confirmă astfel versatilitatea artistică. Aşteptăm cu interes şi alte texte care să îi valorifice talentul şi sensibilitatea creatoare.
Cronică de Tamara CONSTANTINESCU, lector univ. dr., actriţă, cronicar teatral, scriitoare
(Foto: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi)
Hârjoana
de Emil Coşeru
Regia: Alexandra Bandac Marian
Scenografia: Alexandra Budianu
Video design: Andrei Cozlac
Mişcare scenică: Lorette Enache
Producător: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Data premierei: 21 mai 2026
