Sărbătoarea Paștelui, moment central al creștinismului, ne invită să reflectăm nu doar asupra Învierii lui Hristos, ci și asupra fundamentelor spirituale care definesc identitatea poporului român azi. Biserica Ortodoxă Română rămâne un pilon al credinței creștine, jucând un rol esențial în prezervarea valorilor spirituale într-o Europă de Vest marcată de o creștere semnificativă a prezenței musulmane și de o secularizare accentuată. Acest articol explorează importanța Bisericii române în menținerea creștinismului, punând în contrast situația din România cu cea din țări precum Anglia, Suedia, Franța și Germania, unde influența islamului a devenit un subiect de dezbatere publică.
Biserica Ortodoxă Română: Stâlp al identității creștine
În România, creștinismul – în special ortodoxia – este profund înrădăcinat în istorie și cultură. Conform recensământului din 2021, peste 85% dintre românii care și-au declarat religia se identifică drept creștin-ortodocși, iar aproximativ 13,7% aparțin altor confesiuni creștine, precum romano-catolici, greco-catolici, reformați, baptiști sau penticostali. Biserica Ortodoxă Română gestionează peste 18.000 de lăcașuri de cult, de la catedrale impunătoare la mici biserici de sat. Aceste cifre reflectă nu doar o prezență numerică, ci și o influență vie în comunități, unde slujbele religioase – în special cele de Paște – adună sute de mii de credincioși. De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă a fost un factor de coeziune națională, păstrând și promovând tradițiile creștine de peste o mie de ani, chiar și în perioade de opresiune, precum regimul comunist.
Spre deosebire de multe țări din Europa de Vest, România a rămas relativ ferită de influența crescută a secularismului și islamismului. Recensământul din 2021 arată că musulmanii reprezintă doar 0,3% din populație (aproximativ 58.347 de persoane), majoritatea fiind concentrați în Dobrogea, în special în județele Constanța și Tulcea. Această prezență redusă, combinată cu o Biserică activă, a permis României să-și conserve identitatea creștină, în timp ce Europa de Vest se confruntă cu schimbări demografice și culturale semnificative.
Europa de Vest: Creștinismul în declin, influența musulmană în ascensiune
În contrast cu România, țări precum Anglia, Suedia, Franța și Germania au cunoscut o creștere notabilă a populației musulmane, însoțită de o scădere a practicilor creștine și, în unele cazuri, de închiderea sau transformarea bisericilor. Să analizăm situația în aceste țări, bazându-ne pe date concrete:
Anglia
Recensământul din 2021 din Anglia și Țara Galilor arată că populația musulmană a crescut cu 44%, ajungând la 3,9 milioane (aproximativ 6,5% din totalul populației). În același timp, numărul creștinilor a scăzut cu 17%, sub 50% pentru prima dată în istorie. Orașe precum Leicester și Birmingham au devenit „majoritar minoritare”, cu peste 50% din populație aparținând grupurilor etnice non-albe, multe dintre acestea fiind musulmane. În Londra, Mohamed este cel mai comun nume pentru nou-născuți, iar cartiere precum Tower Hamlets au o populație musulmană de peste 30%.
Conform datelor disponibile din același recensământ, doar aproximativ 36,8% dintre locuitorii Londrei s-au (mai) identificat ca fiind „White: English, Welsh, Scottish, Northern Irish or British” (alb britanic), ceea ce reprezenta circa 3,2 milioane de persoane la acel moment . Dacă includem și alte grupuri „albe” dar de alte naționalități (de exemplu, irlandezi, romi sau altele), procentul total de persoane albe în Londra ajunge la 53,8%.
Biserica anglicana administrează aproximativ 16.000 de locașuri de cult, dar peste 2.000 sunt considerate neviabile din cauza scăderii numărului de credincioși, fiind fie închise, fie transformate în „biserici de vacanță” deschise doar de Crăciun și Paște. Unele surse controversate susțin că biserici dezafectate sunt convertite în moschei, deși cifrele exacte sunt disputate. În prezent, în Anglia există peste 1.800 de moschei, multe construite în ultimele decenii.
În Anglia, unde creștinii au scăzut sub 50% (recensământul 2021), moștenirea creștină se prăbușește. Musulmanii, în mare parte pakistanezi (43% din musulmanii englezi), bangladeși (16,8%) și indieni, organizează acum rugăciuni masive care blochează străzile în timpul sărbătorilor Eid sau al protestelor. În 2024, un astfel de eveniment din Birmingham a degenerat în atacuri asupra unui pub și a unor vehicule, amplificând teama de conflict religios, în special din cauza grupurilor fundamentaliste care promovează astfel de acțiuni.
Politic, influența musulmană se reflectă prin lideri precum Sadiq Khan, primarul Londrei din 2016, Rokhsana Fiaz, primarul Newham din 2018, și peste zece primari ceremoniali în orașe precum Oxford (Lubna Arshad, 2023-2024), Manchester (Yasmine Dar, 2023-2024), Brighton (Mohammed Asaduzzaman, 2024), Luton (Tahmina Saleem, 2023-2024) și Rochdale (Shakil Ahmed, 2023-2024).
Este în ascensiune și fundamentalismului musulman. Circa 85 de consilii Sharia, adesea conduse de lideri fundamentaliști, impun reguli islamice care încalcă drepturile fundamentale ale femeilor. În 2024, rapoarte din Londra au documentat abuzuri: femei supuse violenței domestice, cărora li se refuză divorțul religios, sunt forțate să rămână în căsătorii toxice, sfidând libertatea personală garantată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Articolul 8). Unele sunt obligate să participe la medieri cu soți violenți, contrar Domestic Abuse Act 2021. Moștenirea, reglementată de Coran (Sura 4:11), acordă femeilor doar jumătate din cota bărbaților, încălcând Equality Act 2010, iar cerința unui tutore masculin la audieri le neagă autonomia (CEDO, Articolul 14). Aceste practici, raportate de Women’s Aid, sunt perpetuate sub pretextul tradiției religioase de către grupuri fundamentaliste, în timp ce musulmanii educați, integrați în societatea britanică, tind să respecte valorile democratice și egalitatea de gen, contribuind pozitiv la cultura și politica locală.
Un scandal care a zguduit Anglia este cazul violurilor sistematice comise de bande pakistaneze, predominant fundamentaliste, asupra minorelor albe, mediatizat intens în 2024-2025. La Rotherham, între 1997 și 2013, circa 1.500 de fetițe albe, unele de doar 11 ani, au fost drogate, bătute, violate și traficate de bărbați pakistanezi, sub tăcerea autorităților, poliției și presei locale, care au evitat acuzațiile de rasism. Fetele au fost stropite cu benzină, amenințate cu incendierea și forțate să asiste la violuri în serie. În Rochdale, 47 de minore albe, între 13 și 15 ani, au fost abuzate similar de opt pakistanezi și un afgan, condamnați în final la 77 de ani de închisoare, dar unii sunt deja liberi. Cazuri similare au apărut în Newcastle și Telford, unde o victimă de 14 ani a fost violată, însărcinată de două ori și vândută pedofililor, fără intervenția poliției. Deși Scotland Yard a negat inițial existența acestor bande organizate, un studiu din 2024 a confirmat că 85% dintre agresori sunt pakistanezi, evidențiind o contradicție flagrantă între negarea autorităților și realitatea crimelor. Tensiunile sunt exacerbate de scandările „Allahu Akbar” din timpul protestelor din Bolton (2024) și de discursurile anti-creștine ale grupului interzis Hizb ut-Tahrir, ambele asociate cu cercuri fundamentaliste, nu cu musulmanii educați, care adesea condamnă astfel de comportamente.
Suedia
Suedia, cunoscută pentru secularizarea sa avansată, are o populație musulmană estimată la 4,9% (aproximativ 500.000 de persoane) în 2011, cu proiecții care indică o creștere continuă. În orașe precum Malmö, peste 25% din populație este musulmană, iar Mohamed este unul dintre cele mai frecvente nume pentru băieți. Numărul bisericilor luterane active a scăzut, multe fiind dezafectate sau folosite pentru alte scopuri, deși date exacte despre conversia în moschei sunt limitate. În Suedia există peste 300 de moschei, majoritatea în zone urbane precum Stockholm, Göteborg și Malmö.[](https://www.aparatorul.md/cum-musulmanii-cuceresc-europa-demografic/)
Franța
Franța găzduiește cea mai mare comunitate musulmană din Europa de Vest, estimată la 5,7% din populație (aproximativ 3,8 milioane de persoane) în 2011, cu proiecții care indică o creștere până la 7,4% până în 2050. Orașe precum Marsilia au cartiere unde populația musulmană depășește 25%, iar Parisul este înconjurat de suburbii cu o prezență musulmană semnificativă. În Franța există circa 2.500 de moschei, cu alte 300 în construcție. În paralel, un raport al Senatului francez din 2017 a indicat că 2.800 de biserici creștine, multe cu o vechime de secole, sunt propuse pentru demolare din cauza costurilor mari de întreținere și a scăderii numărului de credincioși.
Germania
În Germania, populația musulmană este estimată la 5% (aproximativ 4,1 milioane de persoane) în 2011, cu o creștere semnificativă în ultimul deceniu. Orașe precum Berlin, Hamburg și Köln au comunități musulmane importante, iar în Hamburg există planuri pentru „o moschee în fiecare cartier”. Peste 350 de biserici creștine au fost închise în ultimele decenii, iar unele au fost transformate în moschei sau centre comunitare musulmane. În prezent, Germania are peste 2.700 de moschei, multe finanțate de comunități sau chiar de guverne locale.
Este important să subliniem influența paradoxală a partidelor de stânga din aceste țări care, în numele integrării și diversității, au susținut politici de migrație ce au permis intrarea unor grupuri care se opun pe față creștinismului și drepturilor civile greu câștigate în Europa de la Iluminism încoace. Astfel, aceste politici au permis proliferarea unor practici și norme care subminează însăși esența acestor principii europene.
Din fericire, la celălalt spectru, elitele intelectuale musulmane au adus contribuții valoroase la canonul cultural, de la Salman Rushdie și Elif Shafak la Yasmina Reza, una din cele mai jucate dramaturge contemporane, contrabalansând elementele culturale opuse valorilor europene.
În această zi de Paște, când milioane de români umplu bisericile și aprind lumânări pentru Înviere, ne reamintim că Biserica Ortodoxă Română rămâne unul dintre ultimele bastioane ale identității noastre spirituale și naționale. Într-o Europă tot mai dezorientată, în care valorile creștine sunt abandonate sub presiunea secularismului agresiv, a ideologiilor progresiste radicale și a multiculturalismului impus, iar unele guverne tolerează practici islamice incompatibile cu drepturile fundamentale, Biserica română continuă să ne ofere sens, direcție și rădăcini. Nu e perfectă, dar e vie, prezentă, încă aproape de oameni, încă ținând aprinsă flacăra credinței care a ținut acest popor unit timp până acum cu prețul unor jertfe enorme.
Cu acest prilej, Revista Rinocerul urează un Paște fericit tuturor cititorilor săi!
REVISTA RINOCERUL
