Spectacolul, intitulat Ultimele zile ale Elenei şi ale lui Nicolae Ceauşescu, made in Poland, inclus în programul FNT de anul acesta şi găzduit de TNB, vinde castraveţi grădinarului. Sala Amfiteatru a fost segmentată în două părţi egale de public, în mijloc petrecându-se acţiunea şi dialogul afişat pe prompter în limba română şi în limba engleză, nevorbită de familia Ceauşescu, care nu se gândea la Osiris, mai curând la Baba Vanga.
Povestea Ceauşeştilor a făcut ocolul lumii şi face istorie, inspiră artiştii şi revoltă nostalgicii. Cred că am fost printre puţinii spectatori vârstnici aflaţi în sala dominată de nepoţii care n-au trăit direct povestea, ci au preluat-o din mai multe versiuni.
În dramaturgia românească s-a jucat cu succes o satiră despre cuplul Ceauşescu, O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu de Denis Dinulescu, montată la Teatrul Mic imediat după 1990, cu sute de spectacole, în regia lui Tocilescu şi avându-l în rolul dictatorului pe faimosul actor de comedie Florin Călinescu, în rolul reginei balului fiind marea actriţă Coca Bloos, care a fost convinsă greu să interpreteze rolul tovarăşei Elena din respect faţă de morţi.
Scenariul (Julia Holewińska) e calibrat pe adevăr istoric. Nu lipsesc din naraţiune toate păcatele Ceauşeştilor şi ale ceauşismului. Sunt menţionate cu exactitate şi păcatele (strategice) Occidentului care i-a cântat în strună odiosului dictator, ce ajunsese să se plimbe la Londra cu trăsura reginei Angliei la data respectivă, moment evocat în scenariu. Nu se poate reproşa nimic naraţiunii în formatul ei suprarealist în care a fost construit spectacolul.
În jocul artiştilor ‒ Mirosław Guzowski, Michał Surówka, Karol Franek Nowiński, Michalina Rodak, Małgorzata Trofimiuk, Małgorzata Witkowska, Marcin Zawodziński ‒ am regăsit rafinamentul polonez al ambelor sexe, nonconformismul lor amintindu-mi de interferenţa mea cu Elżbieta Czyżewska (1938 ‒ 2010), actriţă legendară de teatru şi film care a vizitat România în anul 1958, apreciată de Arthur Miller ca fiind o Marilyn Monroe a Poloniei. Ea mânca roşiile precum mâncăm noi merele, cu o poftă nebună, care m-a frapat.
Spectacolul oferă mai multă atenţie savantei decât marelui vânător, care nu e prezentat ca un dictator malefic, ci elegant şi civilizat, derutat şi resemnat în faţa evenimentelor Revoluţiei române ce au uimit Europa şi lumea întreagă. Postura în care apare fiica tovarăşului Ceauşescu, căreia nu i se pronunţă numele, ci doar calitatea de fiică, surprinde prin erotismul exacerbat şi dialogurile licenţioase cu mama sa şi cu securistul în zona comercială a naraţiunii dramatice. Pe coana Zoe Ceauşescu am întâlnit-o în timpul detenţiei cu prilejul exprimării votului din mai 1990, fiind arestată la închisoarea din Rahova împreună cu toată conducerea partidului şi statului comunist, unde poza într-o şefă de clan, moştenitoare intransigentă şi nicidecum o fătucă, aşa cum apare în spectacol, lipsită de personalitate şi manipulată de mamă.
Scriitura abordează toate crimele comunismului ceauşist: înfometarea naţiei pentru plata inutilă a datoriei externe care s-a multiplicat alarmant şi pentru UE, nefiind omisă nici tragedia bolnavilor de HIV, a copiilor internaţi în condiţii mizere la diferite case şi aşezăminte sociale, precum şi interzicerea avorturilor care au stimulat natalitatea naţională aflată atunci în derivă, ca şi cotele aberante de astăzi, când ne bazăm pe nepalezi, tema interzicerii avorturilor în statul ceauşist aflându-se şi azi pe agenda crucială a alegerilor prezidenţiale din Statele Unite ale Americii.
Teatrul Polski Bydgoszez are meritul de a aborda subiectul Revoluţiei române care a pus capăt coşmarului dictaturii pentru a face loc altor griji. Deşi dialogurile culte ale savantei sunt departe de realitate şi mai aproape de vulgaritate, portretul odioasei creaturi a regimului coordonat total pe cultul faraonic al personalităţii conducătorului este consistent, virulent, realizat actoriceşte în stil curat polonez, în care apar câţiva masculi din Epoca de Aur a sobrietăţii formale a societăţii ‒ un securist foarte bine caricaturizat şi interpretat, teribil de amuzant, un general cu trei stele (Stănculescu?) ‒, dar şi femei din anturajul cuplului dictatorial şi alte figuri din lumea etnică şi cinegetică a monstrului carpatin.
Regia (Wojciech Faruga) manipulează bine actorii în formula alegorică dorită, iar scenografia (mai ales candelabrul gigantic model Casa Poporului ‒ foarte bună găselniţă!) livrează ideea de opulenţă şi destrăbălare din spatele cortinei ideologice, în care defilează frumoasele costume şi luminile bine focusate. Trepidaţia Revoluţiei, amplele evenimente din stradă, răsturnarea dictaturii şi execuţia Ceauşeştilor se desfăşoară în afara cadrului dramatic, fiind redate doar ca un fundal sonor. Eroii Revoluţiei lipsesc, la fel şi cei care au determinat lovitura de teatru de la Timişoara şi Bucureşti şi trădarea generalului; există numai referiri în dialoguri. Decorul din final reprezintă o imagine onirică a unui spaţiu abstract, podeaua având străluciri de zăpadă specifică anotimpului respectiv, dar şi densitate de nisip călcat de picioarele goale sau încălţate ale personajelor, ca o sugestie spre nisipurile faraonice. Muzica din secvenţele de la evenimente este excelentă (muzica ‒ Radosław Duda, pregătirea muzicală ‒ Natalia Kawałek), iar coregrafia (Bartłomiej Gąsior) contribuie la succesul reprezentaţiei.
Îmbinând istoria cu sexul, gravitatea cu frivolitatea, realitatea dură cu fantezia dialogurilor, spectacolul polonez a fost jucat impecabil în formula sa artistică grotescă şi uneori caricaturală, reamintind de Epoca de Aur a comunismului în general şi a celui românesc în special, şi a fost bine primit de public, deşi cu nodul în gât pe alocuri, înscriindu-se perfect în formula de anul acesta a FNT, destinată provocărilor şi tuturor modalităţilor de dramaturgie, ceea ce reprezintă o noutate absolută.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: arhiva D.G.)
ULTIMELE ZILE ALE ELENEI ŞI ALE LUI NICOLAE CEAUŞESCU
Scenariul şi dramaturgia: Julia Holewińska
Distribuţia:
Mirosław Guzowski
Michał Surówka
Karol Franek Nowiński
Michalina Rodak
Małgorzata Trofimiuk
Małgorzata Witkowska
Marcin Zawodziński
Regia: Wojciech Faruga
Scenografia, costumele şi luminile: Wojciech Faruga
Muzica: Radosław Duda
Pregătirea muzicală: Natalia Kawałek
Coregrafia: Bartłomiej Gąsior
Producător: Teatr Polski Bydgoszez, Polonia
Data premierei: 14 octombrie 2023
