Textul reprezintă debutul dramaturgic meritoriu al tinerei actrițe Cătălina Mihai, premiat de Revista Rinocerul pe data de 19 ianuarie 2026, la Teatrul Evreiesc de Stat din București. E un spectacol construit la intersecția melodramei cu introspecția — un coming of age story al unei fete pornite, ca și autoarea, dintr-un oraș la marginea Dunării, care visează să ajungă o a doua Janis Joplin. Este totodată o anatomie a dorului și a regretelor, plasată într-un bar fictiv numit Club 27, scrisă cu talent și cu sentiment. Regia îi aparține lui Alex Bogdan, soțul autoarei și interpretă a rolului principal, într-un dialog intim cu materia confesivă a textului.
Janis (Cătălina Mihai) e o tânără ajunsă la 27 de ani, sensibilă, carismatică, băiețoasă. A crescut fără modelul feminin al unei mame, doar cu un tată fost rocker, numit Leo Plete, plete pe care le-a pierdut demult ordată cu visurile tinereții (Tudor Aaron Istodor). Janis a ajuns și ea la vârsta critică când mari staruri de rock s-au sinucis și caută sensul vieții în ceea ce a ratat. Întâlnirea ei cu Arti, prietenul și primul ei iubit (Ștefan Iancu), o aduce cu fața în trecut — acolo unde deciziile proaste au fost hotărâte de anxietăți, orizonturi înguste și traume nerostite.
Leo Plete și-a botezat fiica după numele lui Janis Joplin și visează să o împingă spre succesul la care el n-a ajuns. Povestea clasică a părintelui care caută împlinirea pe care el a ratat-o (total sau parțial) prin copil. Distribuția – Cătălina Mihai, Ștefan Iancu, Tudor Aaron Istodor – e o triadă de forțe care îți smulge emoții și compasiune, de la prima replică până la ultima. Actori talentați, sensibili, naturali.

Piesa Cătălinei este despre ce se întâmplă când nu ajungem vedete așa cum am sperat în copilărie. Despre ce ne rămâne după ce am pierdut sau sacrificat legăturile esențiale pentru visuri pe care le-am ratat din cauza unor greșeli, accidente sau pur și simplu neînțelegeri. O vezi acolo, la câțiva metri de tine, cum transpiră, cum tremură și cum se transformă dintr-un om într-o rană deschisă. Montarea lui Alex Bogdan se sprijină pe un decor minim, dar versatil, lăsând-o doar pe Janis să se lupte cu muzica și cu amintirile. E o piesă făcută cu tot sufletul, aplaudată frenetic la final.

Introspecția e cauzată nu doar de reapariția primului iubit, dar și de moartea tatălui care marchează într-un fel sfârșitul copilăriei și al presiunii de a deveni cea de-a doua Janis Joplin, continuarea visului și pasiunilor lui. Protagonista se află la intersecția dintre două forțe externe: Tatăl (Tudor Aaron Istodor), care reprezintă sursa traumei, autoritatea opresivă chiar și în absență, și Arti (Ștefan Iancu), personajul-ancoră, cel care oferă suportul moral și funcționează ca un salvator potențial. Această dinamică triunghiulară este tipică melodramei, unde personajele nu sunt atât conștiințe complexe, cât proxy-uri pentru stări emoționale opuse: traumă versus salvare, trecut versus prezent.
Melodrama este, la origine, o fuziune între melos (muzică) și drama (acțiune), un gen care a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care folosea muzica pentru a sublinia emoțiile și a marca intrarea personajelor. Astăzi, termenul este adesea folosit peiorativ pentru a descrie o scriitură care forțează nota sentimentală, însă, într-un sens critic, melodrama rămâne un instrument puternic de explorare socială și intimă prin lentila emoției pure.
Piesa este un debut dramaturgic remarcabil al anului 2025, premiat de Revista Rinocerul, chiar dacă coagularea finală a textului ar fi putut fi mai puternică. Dar uneori chiar aceste presupuse imperfecțiuni amplifică identitatea artistică a unei opere în retrospectivă – spre deosebire de piesele creionate perfect cu rigla meșteșugului sub lentila demonstrației clinice (gen Rabbit Hole) dar care par fade și un pic false, lăsându-te, paradoxal, rece.
Cătălina Mihai este o artistă totală care cântă, joacă și scrie cu naturalețe, foarte bine. Spectacolul este un succes al Teatrului Metropolis care se va juca mult timp cu sălile pline. Adică, cum se spune în engleză, a crowd-pleaser.
Alexandra ARES




















