Actorul Gabriel Fătu tace şi face noi premiere cu texte incitante la TDR. De data aceasta, a venit rândul unui text comic, care este într-o anumită parte o comedie poliţistă, ţinând seama de turnura finală ce implică o crimă ipotetică şi o înmormântare în grădină, fiind, în primul rând, o comedie de moravuri care provine parcă din comediile franţuzeşti şi din sursa de comic facial al lui Louis de Funes.
E vorba despre o satiră jovială despre un amant care combină lucrurile şi le intersectează într-o familie unde Mihai Munteniţă este ministru şi pe care o susţine din poziţia de milionar, acţiunea petrecându-se la domiciliul ministerial, unde, în loc de un consilier personal, întâlnim un majordom (Gabriel Fătu) ce provine din comediile franţuzeşti, şi gândul ne duce imediat la Labiche, şi prin dinamică, şi prin osatura dramatică plină de iţe încurcate şi care se descurcă cu umor şi suficientă tensiune spectaculară.
Programul de sală, ca de obicei, nu se referă la dramaturg, deşi este vorba despre Teatrul Dramaturgilor, deci nu ştim cine este autorul, ce a mai scris şi cum s-a ajuns la această variantă scenică. Insist asupra acestui lucru, pentru că e bine când spectatorul pleacă acasă cu Programul de sală, unde are mai mult timp să reflecteze şi la persoana dramaturgului, şi la opera sa, nu doar la cea a actorilor şi a regizorului, care, de regulă, e foarte notoriu.
Referitor la autor şi la geneza acestei comedii, aflăm doar de numele lui Andreas Petrescu, pe care îl felicităm, fiind mai mult decât vizibil mâna de maestru a regizorului Gelu Colceag şi a actorului Vlad Corbeanu, care au croit un text de 90 de minute elegant ca un frac, un text în care majordomul este eroul principal, un fel de Jolly Joker al universului de familie şi ministerial în care, trebuie s-o spunem deschis, domnul Fătu excelează.
Ministrul are o amantă, majordomul are o amantă, care este amanta ministrului, iar neprihănita nevastă, care este mai periculoasă decât DNA, manifestă acea gelozie explozivă justificată prin crize de orgoliu, de fapt, şi ea având o legătură extraconjugală cu poliţistul din finalul piesei.
Autorul prezintă publicului mocirla socială fără o direcţie precisă la actualitate, câtă vreme costumele personajelor sugerează interbelicul, ca şi telefonul din hol, dar replicile sunt perfect valabile şi în zilele miniştrilor noştri capabili de orice apucături de putere, crescători de amante, delăsători şi greu de urnit din scaune. Se plantează la un moment dat sintagma Jos guvernul!, fără a sugera ce guvern, dar acesta nu este un act de curaj artistic, ci o găselniţă comestibilă.
Personajul interpretat de Mihai Munteniţă este construit regizoral pe scheletul unui dobitoc ministerial, ceea ce nu ar fi exclus să întâlnim în realitate, foarte naiv şi manipulabil de majordom. Actorul e lung cât un mandat de deputat şi exprimă inspirat galeria de submediocri aflată rotativ la guvernare. Multe din apariţiile sale au haz în diferitele confruntări care susţin atenţia până la apariţia unui nebun cerşetor (Vlad Corbeanu) care face să crească subit interesul pentru naraţiune. Mihai Munteniţă joacă un demnitar fricos ca un iepure şi caraghios până la bufonadă, jocul său desfăşurându-se pe această logică orizontală, dar culmea este că reapariţia din final cu mustaţă şi deghizat într-un fost ministru este mult mai sugestivă.
Doamna Adriana Trandafir este Adriana Trandafir, adică un buchet uriaş de talent artistic care se manifestă şi în acest spectacol, în toate scenele în care apare şi dispare pentru a reapărea. O altă ipostază antologică prin scriitură, regie şi interpretare este scena în care soţia ministrului îi propune jegosului venit din stradă, similar cu cel din dramaturgia lui Victor Eftimiu, mai precis din Omul care a văzut moartea, să facă o partidă de sex pe covor, contrastul comic fiind uriaş între zdrenţăros şi bogata femeie care sponsorizează guvernarea. Artista este năvalnică, autoritară, expresivă, posesivă, intempestivă în micile bijuterii scenice solicitante din punct de vedere fizic. Scena cu pistoalele creează suspans comic şi ironizează alte momente de vârf în desfăşurarea spectacolului.
Juliette, amanta ministrului combinată şi cu majordomul, oferă Mariei Claudia Vasile şansa de a-şi etala farmecul şi personalitatea şi în zona comediei, după ce a făcut-o excelent în Decameronul lui Hausvater, unde şi-a dovedit forţa tragică şi, putem spune, anduranţa artistică pentru care a obţinut premiul Rinocerul deocamdată. Este foarte greu să joci în umbra doamnei Trandafir, dar Claudia Vasile îi ţine piept, înşurubându-se foarte bine în acţiune. Amanta pe care o joacă nu este o prostănacă, o naivă, ci o femeie calculată, cu sânge rece şi mincinoasă pe deasupra atunci când afirmă că este gravidă fără să fie. Împerecherile scenice cu stăpâna casei, cu majordomul şi cu ministrul dovedesc o artistă tânără în plină afirmare.
Vlad Corbeanu, în rolul Nebunului, este factorul de senzaţie care încarcă pistolul cu pulbere explozivă scenică şi divulgă o personalitate artistică specială şi bine adaptată comediei, pe care o struneşte şi o biciuieşte. Însă îi recomandăm o frazare mai clară şi mai sonoră, întrucât actorul este purtător de replică comică. În rest, din punct de vedere scenic, Vlad Corbeanu este o prezenţă memorabilă.
Inspectorul de poliţie, care provine parcă dintr-o comedie englezească transpusă în universul lui Eugène Labiche, este interpretat de Ion Ionuţ Ciocia cu multă siguranţă şi comicitate, contribuind indubitabil la succesul încheierii intrigii, fiind şi singura undă de lirism în această harababură a sentimentelor şi intereselor încrucişate.
Combinaţia tată-fiică funcţionează foarte bine în spectacolele care poartă marca Gelu şi Ioana Colceag, aşa cum s-a văzut şi în cel de faţă, care se bucură de un decor pe un fond alb cu desene care rimează între pereţi şi tavan, de unde atârnă o lampă plină de bun gust. Cele câteva uşi şi o uşă de dulap permit actorilor să intre şi să iasă din scenă în costumele (Geanina Punkosti) lor frumos croite de casa de modă a teatrului.
În prima parte a spectacolului, se pun cărămizile construcţiei acestei comedii care se înalţă apoi, etaj cu etaj, şi în mod corespunzător urcă şi interesul şi reacţia publicului care explodează în final în ropote de aplauze. Deci, pariul este câştgat şi de autor, şi de realizatori.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto: Anastasia Atanasoska, TDR)
AMANTA NOASTRĂ DE LA MINISTER
Comedie poliţistă de Andreas Petrescu
Versiunea scenică: Vlad Corbeanu şi Gelu Colceag
Regia: Gelu Colceag
Scenografia: Ioana Colceag
Costumele: Geanina Punkosti
Asistent regie: Vlad Corbeanu
Distribuţia:
Adriana Trandafir
Ion Ionuţ Ciocia
Alexandra Apetrei / Maria Claudia Vasile
Vlad Corbeanu
Mihai Munteniţă
Gabriel Fătu
