Într-o tristă ironie care reflectă degringolada națională și lipsa de valori coerente a conducerii României, Premiile Uniunii Scriitorilor pentru anul editorial 2025, care vor avea loc pe scena Teatrului Național (Sala Media), luni, 1 iunie, vor exclude tocmai Teatrul și ideea de dramaturgie națională.
Potrivit comunicatului de presă, USR folosește miop şi meschin ideea de Teatru Național ca rampă de lansare pentru vizibilitatea tuturor categoriilor de cărți, mai puțin cele de teatru publicate in 2025, care au fost anihilate (și) anul acesta.
Juriul alcătuit din Paul Cernat, Gabriela Gheorghișor, Angelo Mitchievici (președinte), Nicolae Oprea, Antonio Patraș, Vasile Spiridon și Adrian Tudurachi a publicat lista oficială, iar categoriile asamblate pentru decernare sunt:
- Premiul „Cartea de poezie”
- Premiul „Cartea de proză”
- Premiul „Nicolae Manolescu” pentru „Cartea de critică, eseu și istorie literară”
- Premiul „Cartea de traduceri”
- Premiul „Cartea pentru copii și tineret”
- Premiul „Cartea de debut”
- Premii speciale
- Premiul de debut în literatura în limbile minorităților naționale
Teatrul a dispărut complet din nominalizări, iar USR a abdicat de la misiunea de a crea și consemna ierarhii dramatice, care peste 50 de ani, când spectacolele vor muri, să documenteze dramaturgia acestei epoci.
USR a ţinut un concurs pentru cea mai bună carte de teatru a anului cu depunere până pe 31 martie. Acest concurs a fost anulat fără explicaţii.
În anul editorial 2024, același juriu USR a ignorat volumele importante de teatru semnate de Alexandra Badea și Saviana Stănescu, publicate la edituri serioase, alături de un volum solid al dramaturgului Ștefan Caraman, și a acordat premiul pentru cea mai bună carte de teatru a anului unei reeditări a unei piese de un act, un obiect editorial cu mai multe ilustrații decât replici, aparținând unui prozator (decedat între timp) complet necunoscut în lumea teatrului.
Ce opțiuni rămân dramaturgilor români? Să-și traducă piesele cu ChatGPT în ucraineană, maghiară, poloneză sau în altă limbă a minorităților, pentru a intra pe ușa din dos a acestor premii naționale (sprijinite cu bani de la bugetul unde cotizează cu taxe și TVA), dacă ușa din față li se închide în nas?
În definitiv, teatrul este și el o minoritate la USR, cu peste 1.300 de poeți și doar vreo 50 de dramaturgi.
Problema generală este modul în care sunt protejate genurile literare minoritare (ca Teatrul) într-o structură USR unde votul și influența sunt inevitabil dominate numeric (prin regulament) de secțiunile cu mulți membri (poezia, traducerile etc.). În lipsa unor jurii strict specializate pe gen, cu rotație reală și criterii autonome, orice decizie riscă să reflecte mai degrabă raporturi de forță interne decât valoare literară comparabilă între domenii. Toate aceste gafe ştirbesc an de an din ce în ce mai grav credibilitatea premiilor.
Spre deosebire de premiul pentru dramaturgie naţională (recent resuscitat) care se referă la texte nepublicate, (şi care se va face public pe 2 iunie) Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru ar trebui să cuprindă cărţi de teatru publicate în România într-un an editorial.
Revista RINOCERUL
