TES FEST, un important eveniment cultural în limba idiş, a debutat cu alegoria Cântarea cântărilor, evocată în sfintele scripturi, bucurându-se de o sală arhiplină şi entuziasm deplin.
Textul minimalist, axat doar pe tema iubirii dintre bărbaţi şi femei şi invers şi, prin extensie, dintre Dumnezeu şi poporul ales, devine sub bagheta magică a marelui regizor Alexander Hausvater un spectacol colosal prin amplitudinea scenică a vibraţiei sentimentelor şi pelerinajul personajelor (20 de actori) care întruchipează diverse cupluri legendare şi, în acelaşi timp, cotidiene, angrenate în uriaşul mecanism al vieţii imprevizibile şi al morţii inevitabile.
Spectacolul emană o uriaşă poftă de viaţă şi de dragoste, fără nicio referinţă la politic, deşi, în esenţă, este un spectacol politic actualizat la zi, prin sugestia rafinată a oamenilor în negru şi mascaţi care capturează oameni nevinovaţi, fiind amplasat într-o petrecere de natură dionisiacă, oarecum prin exuberanţa iubirii şi a dansului trepidant care nu mai necesită niciun fel de comentariu. Forţa brutală distruge într-o clipită armonia universală, armonia cuplurilor, pofta de viaţă, de muncă, de dans şi de joc. E o întreagă umanitate pusă în mişcare turbionară de o regie furibundă şi savantă în construcţia milimetrică a fiecărui moment care pare a fi chiar dintr-un musical ultramodern, dar, în acelaşi timp, şi clasic şi antic. Universul nu are limite, are doar prezenţe umane care se reciclează. Nu există eroi, doar oameni simpli care muncesc în magazine, la salubritate, în birouri şi la măcelărie, toţi sub semnul iubirii şi al excitaţiei reciproce şi sub semnul sacru al familiei. Sunt evocate păsări, plante, istorici străvechi, regele Solomon cu batalionul lui de neveste şi regimentul de concubine, dar cu înţelepciunea lui excepţională, şi Sulemita, o fată frumoasă, dar urâţită datorită muncii de zi cu zi, care va deveni peste noapte regină.
Fiecare actor are o sarcină, o iubire, o familie, un scop existenţial şi un monolog care se adresează publicului cu care respectivul actor se identifică. Personajul principal este grupul, poporul evreu cu obiceiurile lui sacre, pus în faţa imprevizibilului.
În dreapta scenei este faimosul Zid al Ierusalimului, iar în partea opusă, ceva asemănător, care pare a fi Lumea de apoi unde ajung sufletele celor dispăruţi. Iubirea trece dincolo de mormânt. Multe apropieri sunt alegorice, imposibile în realitate, dar ideea este că dragostea pentru un iubit sau o iubită trece şi de bariera infinitului.
Teatralitatea este excesivă, dar cuceritoare prin personajele care alcătuiesc o lume şi lumea însăşi eterogenă. Specializat în piesele Holocaustului, Alexander Hausvater a impus un stil propriu, de tip american, de super-producţie, iar în Cântarea cântărilor ne aduce în faţa ochilor un uriaş spectacol poetic în care muzica (Gabriel Basarabescu) este cheia cu care se descuie paradisul semnificaţiilor directe şi subterane. Muzica ne spune ce nu ne zice textul foarte riguros, exact şi canonic. Efectele scenice (video design: Constantin Şimon, lumini: Alin Popa) sunt, de asemenea, de mare clasă şi profund justificate.
Decorul (Vladimir Turturica) stilizat şi super rafinat măreşte dimensiunile scenei şi posibilităţile de joc ale actorilor care, unii dintre ei, apar în mai multe roluri, ideea de colectivitate fiind primordială. Mirele şi mireasa, ca simbol al juxtapunerii fiinţelor umane cu scopul asigurării continuităţii, au dimensiuni de Statuia Libertăţii, dar mai precis statuia familiei.
Un final de fuziune cu publicul, de comunicare democratică, creează o explozie de empatie, spectatorii fiind invitaţi chiar somant să se îmbrăţişeze, mesajul fiind să ne iubim unii pe ceilalţi.
Meritul acestui regizor unicat este că întotdeauna este acelaşi, dar de fiecare dată altul.
Distribuţia a făcut faţă cu brio riguroaselor indicaţii regizorale: Veaceslav Grosu, Iolanda Covaci, Geni Brenda Vexler, Marius Călugăriţa, Cristina Cîrcei, Darius Daradici, Mircea Dragoman, Mircea Drîmbăreanu, Natalie Ester, Arabela Neazi, Viorica Predica, Luana Stoica, Dorina Păunescu, Feras Sarmini, Denisa Beşleagă, Radu Catană, Remus Stănescu, Vlad Ciofiac, Silviu Stănescu, Maria Dinulescu.
La premieră a fost prezent şi ambasadorul Israelului, Excelenţa Sa domnul Lior Ben Dor, vorbitor cursiv de limbă română, precum şi numeroase personalităţi din sfera culturii şi a teatrului românesc şi evreiesc contemporan.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Cântarea cântărilor
Traducerea în limba idiş: H. Hirsch
Traducerea în limba română: Sorin Rosen
Regia: Alexander Hausvater
Decor: Vladimir Turturica
Costume: Viorica Petrovici
Muzica: Gabriel Basarabescu
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
Video design: Constantin Şimon
Lumini: Alin Popa
Distribuţia:
Veaceslav Grosu • Iolanda Covaci • Geni Brenda Vexler • Marius Călugăriţa • Cristina Cîrcei • Darius Daradici • Mircea Dragoman • Mircea Drîmbăreanu • Natalie Ester • Arabela Neazi • Viorica Predica • Luana Stoica • Dorina Păunescu • Feras Sarmini • Denisa Beşleagă • Radu Catană • Remus Stănescu • Vlad Ciofiac • Silviu Stănescu • Maria Dinulescu/ Andreea Telehoi
Producător: Teatrul Evreiesc de Stat
Data premierei: 21 mai 2025
