„Comedie cu unele accente atroce, cu toate că îşi declară dintru început apartenenţa la teatrul absurdului, piesa Ceva cu tăiţei are multe legături şi cu genul suprarealist, cele două curente fiind oarecum vecine şi prietene. Personajele sale, contemporane, ba chiar aş spune că uneori înspăimântător de actuale, traversează situaţiile insolite ale textului cu uimire sau umor tăios, cu uluială filosofică sau patimă epicureană.
a proiectului „Lecturi3”
O situaţie neaşteptată metamorfozează cuplul central al piesei în demiurgi ai propriei lumi, în prima etapă, devenind ulterior transformatori universali, cu puteri nelimitate. Dar nu aceasta este miza principală a spectacolului, nu, ci nemernicia măruntă, promiscuitatea acceptată, indiferenţa letală, ipocrizia dulceagă sau ura nedisimulată ce caracte-rizează relaţiile dintre personajele piesei.
Analizând, nu în profunzime, ci cu tehnica evantaiului larg deschis, o gamă întreagă de situaţii şi aspecte ale realităţii prezente (şi nu doar!), textul poate contraria sau chiar revolta atunci când receptorii săi nu se arată suficient de dispuşi să se privească prin lentila măritoare a teatrului. Însă cei ce sunt gata să accepte provocarea şi să intre în joc vor găsi, în egală măsură, suficiente motive de râs şi de meditaţie.” (Irina Popescu-Boieru)
