Nominalizările la Premiile Oscar au fost dominate şi anul acesta de filme care promovează agende „progresiste”, ignorând atât mesajul publicului, care anul trecut a votat împotriva acestei agende, cât şi decretele recente ale noii administraţii care tocmai au eliminat toate politicile DEI la nivel federal.
Academia şi transformarea ei „woke”
Schimbarea Oscarurilor în platformă pentru promovarea Diversităţii, Echităţii şi Incluziunii (DEI) a început în urmă cu aproximativ un deceniu, când Academia a decis să îşi extindă rândurile cu votanţi mai „reprezentativi”. Mai concret, din 2016, după scandalul #OscarsSoWhite, numărul de votanţi ai Academiei a crescut de la 6.700 la aproape 10.000, incluzând mai multe femei, persoane de culoare şi creatori internaţionali.
În teorie, acest lucru ar fi trebuit să ducă la alegeri mai variate şi mai relevante. În realitate însă, filmele premiate au devenit din ce în ce mai obscure şi mai puţin în acord cu preferinţele publicului.
Rezultatul? O prăbuşire a audienţei. Dacă în 2014, Premiile Oscar erau urmărite de peste 43 de milioane de oameni, anul trecut abia au atras 20 de milioane. Alegătorii americani au început să îşi exprime frustrarea faţă de această deconectare culturală în cabina de vot, respingând multe dintre politicile şi liderii care susţin aceleaşi naraţiuni promovate la Hollywood. Cu toate acestea, Academia rămâne pe baricadele corectitudinii politice.
Janet Yang, preşedinta Academiei din 2021, este de origine chineză, a doua generaţie americană, părinţii ei fiind născuţi în China. Yang a fost o susţinătoare activă a reprezentării asiatice în Hollywood şi a lucrat la multe proiecte care evidenţiază poveşti chinezo-americane şi asiatice, printre care „The Joy Luck Club” (1993), un film despre comunitatea chineză din America. De asemenea, ea a fost implicată în producţia filmului „Shanghai Calling” (2011), care explorează tema identităţii şi a diferenţelor culturale între China şi America.
Alegerea lui Janet Yang reflectă şi dependenţa din ce în ce mai mare a cinematografiei americane de capitalul şi piaţa chineză, începând din 2000. Un punct de cotitură a fost atins în 2012, când compania chineză Dalian Wanda Group a achiziţionat Legendary Entertainment, un studio hollywoodian cunoscut pentru filme de succes precum „The Dark Knight” şi „Pacific Rim”, pentru suma de 3,5 miliarde de dolari. Aceasta a marcat începutul unei serii de achiziţii şi investiţii chinezeşti mari în industria de film americană.
În acelaşi timp, China a devenit o piaţă tot mai importantă pentru filmele hollywoodiene, iar studiourile de la Hollywood au început să producă filme cu gândul la gusturile şi preferinţele publicului chinez. De exemplu, în 2017, „The Great Wall”, un film cu Matt Damon, a fost realizat în colaborare cu studiourile chineze, având în vedere atât publicul global, cât şi cel din China. De asemenea, filme precum „Transformers: Age of Extinction” (2014) şi „Iron Man 3” (2013) au inclus scene şi elemente menite să atragă audienţa chineză.
Această influenţă financiară a avut un impact semnificativ asupra producţiei de filme, determinând studiourile să fie mai atente la diversitatea culturală şi să încorporeze mai multe elemente asiatice sau chinezeşti în scenarii şi personaje, pentru a răspunde cerinţelor pieţei chineze. În plus, multe filme de succes au căutat să îşi maximizeze veniturile din China, care a devenit a doua cea mai mare piaţă cinematografică din lume după Statele Unite.
De asemenea, din 2016, în urma unor schimbări în reglementările guvernamentale, China a început să impună limite privind numărul de filme străine care pot fi difuzate anual în cinematografele sale, iar studiourile hollywoodiene au început să îşi adapteze filmele pentru a respecta aceste reguli, inclusiv prin tăierea sau modificarea anumitor scene. Aceste modificări au dus la o producţie mai „politicoasă” din punct de vedere cultural, având în vedere reglementările chineze.
Nominalizările Oscar 2025
Nominalizările Premiilor Oscar din acest an au făcut aşadar o reverenţă adâncă în faţa unor producţii relativ obscure, care bifează teme ca identitatea de gen, trauma generaţională şi justiţia socială.
În fruntea listei se află Emilia Pérez, o comedie muzicală cu un protagonist transexual(ă), şi The Brutalist, un film alb-negru de 3 ore şi jumătate de introspecţie socială despre suferinţa imigranţilor şi antisemitism.
Netflix, în căutarea validării artistice, a primit 13 nominalizări pentru Emilia Pérez, transformând-o în cea mai premiată producţie non-engleză din istoria Oscarurilor, dovedind că strategia de a îmbina activismul cu streamingul global va convinge Academia. Cei de la A24, cunoscuţi pentru filmele lor independente, au punctat şi ei cu The Brutalist, obţinând 10 nominalizări.
Singurul blockbuster luat în seamă este Wicked, un musical cu subtexte antiautoritariste şi prorezistenţă, relevant în era Trump. Chiar dacă a primit 10 nominalizări, votanţii au evitat categoriile de regie şi scenariu, fiind totuşi un film comercial.
O competiţie deschisă, dar direcţionată
Dacă anul trecut, Oppenheimer a fost favoritul evident, anul acesta, competiţia pentru cel mai bun film seamănă mai mult cu o loterie influenţată de politică. Nominalizările variază de la un thriller vaticanist, Conclave, la un manifest feminist înfiorător, The Substance, şi până la o poveste despre un reformator şcolar rasist, Nickel Boys. Alte titluri includ drama braziliană I’m Still Here, un basm modern despre oligarhi, Anora, şi biografia poetică a lui Bob Dylan, A Complete Unknown. Deşi Dune: Part Two a intrat şi el în cursă, Academia pare să continue tradiţia de a ignora blockbusterele când vine vorba de premiul cel mare. Într-un peisaj în care diversitatea şi incluziunea sunt puse pe primul loc, „inovaţia artistică” are mai multe şanse să fie răsplătită decât succesul la box-office.
Actorii: o distribuţie neconvenţională
La categoria cel mai bun actor, Adrien Brody (The Brutalist) şi Timothée Chalamet (A Complete Unknown) se luptă pentru trofeu, dar surpriza vine de la românul-american Sebastian Stan, care interpretează o versiune mai tânără şi mai antipatică a lui Donald Trump în filmul The Apprentice. Trump însuşi a declarat filmul „gunoi”, ceea ce, în mod ironic, ar putea fi cea mai bună reclamă.
Pentru cea mai bună actriţă, Demi Moore este favorită, graţie unui discurs la Globurile de Aur despre stereotipurile de gen. În premieră, Karla Sofía Gascón devine prima actriţă trans nominalizată (născută bărbat), graţie rolului din Emilia Pérez. Gascón, în vârstă de 52 de ani, şi-a construit o carieră ca actor masculin în telenovele mexicane înainte de a face tranziţia în 2018, cu sprijinul soţiei sale şi al acum fiicei lor adolescente.
Cine a fost lăsat pe dinafară?
Printre cei ignoraţi de Academie se numără Angelina Jolie şi Nicole Kidman, deşi ambele au petrecut luni întregi pe covorul roşu al campaniilor de promovare. Totuşi, în Hollywood-ul de azi, popularitatea nu mai este suficientă pentru o statuetă de aur – trebuie să ai şi mesajul corect.
Regizorii şi scenariştii
În ceea ce priveşte scenariile, cele originale includ titluri ca Anora şi A Real Pain, iar cele adaptate pun în competiţie filme precum Emilia Pérez şi Conclave.
Un Oscar mai „toned down”
Cu Los Angeles devastat de incendii, ceremonia din 2 martie va avea o notă mai sobră. Organizatorii au renunţat la performanţele live şi au decis să transmită evenimentul şi online, încercând să atragă tinerii. Conan O’Brien, gazda ceremoniei, promite să aducă o combinaţie de umor nostalgic şi sobrietate tactică, într-un eveniment care încearcă să fie atât relevant, cât şi sensibil.
Cine ştie? Poate că viitorul Hollywood-ului nu este în luminile reflectoarelor, ci în mesajele politice îndrăzneţe, în ciuda faptului că uneori par mai potrivite pentru o dezbatere a unor ONG-uri decât pentru o seară de delectare şi relaxare cu popcorn.
